Pe acest pământ, nimic nu este mai frumos
Decât, s-aducem oameni la Cristos.
Să-i smulgi din focul veșnic, din blestem
Și să-i aduci la Cel, ce-I răstignit pe lemn.

Acolo, unde-am fost și eu și tu cândva
În acea zi măreață, scumpă, sfântă
Acolo unde, Trupu-I sângera,
Pentru a lumii-ntregi, a mea și a ta osândă.

Pe dealul de la Golgota, mai știi?
Mai arde acea dorință-n pieptul tău,
Să spui la oameni cum din veșnicii,
Trimise Tatăl Sfânt pe Fiul Său?

Mai sună astăzi pentru noi chemarea
Și clopotul când bate-l auzim?
Îți răscolește inima strigarea
Acelor, ce ne-așteaptă să vestim?

Azi e o zi și mâine alta poate
De vom avea a Sa bunăvoință,
Iar anii fug și le petrec pe toate,
Dar noi cum ne trăim credința?

Nimic mai bun, mai sfânt, mai de folos
N-a fost sub soare și nici nu va fi,
Decât să împlinești ce-a poruncit Cristos,
Pe-acest pământ, cât frate vei trăi.

Chișinău 7 Martie 2016