În vremuri de restrişte
Şi grele încercări ,
Când stă să te-ameninţe
Cumplite-nfiorări ...

Când pare tot în juru-ţi
Distrus şi prăbuşit ;
Şi un liman tot cauţi
Şi teama te-a-ncolţit ...

Când visele-ndrăgite
Se năruiesc în foc .
Furtuni tot mai cumplite
Se iscă dintr-un joc ...

Iar dorurile-aprinse ,
Şi dulcile dorinţi ,
Nicicum nu pot fi stinse
În lacrime fierbinţi ...

Nădejdea când te-nşală ,
Şi aşteptarea grea ,
Înspre mormânt te-ndeamnă
O neagră şoaptă rea ...

Te scutură de toate !
Chiar praful de pe tălpi .
Aleargă spre Dreptate !
Fereşte-te de bălţi !

Priveşte înainte !
Spre Marele Liman .
Mai ai nişte clipite
Până în Canaan ...

Tu vei gusta Acolo
Izvorul cel curat !
Viaţa de dincolo
Destinul minunat ...

Ani şi secole la rând ,
Ere şi milenii ...
Sunt o clipă , e un gând
Tatălui Luminii ...

Trăieşte-ţi clipa priveghind !
Tu nu eşti dat uitării !
Mergi tot nainte alergând !
Şi fii lumina serii .

Iar de-ai trăi fără dureri
O viaţă fără suferinţi ,
Şi-ai înnota doar în plăceri
Şi-ai stâmpăra orice dorinţi ...

N-ai şti atunci să preţuieşti :
Iubire-Adevărată ...
N-ai şti ce-nseamnă să jertfeşti
Pe Singurul Său Fiu , un Tată ...