Aș vrea ca sufletu-mi să Te înalțe,
Acolo... unde niciodată n-a ajuns,
Unde sunt munți de aur, străzi cu diamante
Și lacrimile... nu-s!
Unde e ziuă și veșnică lumină,
Și flori, atâtea câte-ntotdeuna mi-am dorit,
Unde pustia lumii nu are putere
Iar plânsului, nu i se spune: 'Bine-ai venit!'
În albul inului ceresc, în straiele de sărbătoare,
Unde lucrările-ntunericuluri nu-s,
Ci-i o veșnică serbare;
Acolo vreau să Te-ntâlnesc,
'N cântări și binele ce mi le-ai dăruit,
De când în Golgota, m-ai înfiat, și m-ai iubit.


1 iunie 2016-Sanda Tulics