La umbra crucii Tale găsesc eu adăpost,
Când arșița e mare și să lupt nu mai pot,
La crucea ridicată pentru al meu păcat,
Acolo e puterea Sângelui vărsat.

Vrăjmașul înarmat dă sfinților târcoale,
Prin pofte ademenește pe tânărul firav,
Pe cel ce nu-i statornic, ce nu s-a pregătit
Să întâlnească-n luptă pe diavolul rănit.

Mânios pe aceia care fac astăzi legământ
Cu Dumnezeul veșnic, cu Dumnezeul Sfânt,
Ei și-au schimbat haina, și-au schimbat menirea
Și sabia Duhului o țin în mâna acum.

Vor intra în luptă, vor fi învingători,
Drapel de biruință vor ridica spre nori,
S-au încrezut în Domnul și le-a dat izbăvirea
Și mântuirea-n dar în vecii vecilor.

Cât încă se mai spune, tu, călător, să te oprești
Din mersul tău prin astă lume, deloc la cer nu te gândești?
Mai este har, mai este har și nu e graniță, hotar.
Nu-ți împietri inima ta și spune-I azi Domnului: „Da!”