Copilul meu!

Copilul meu... m-am hotărât
Și azi, să îți spun din Cuvânt,
Să te trezească chemarea mea,
Să vezi lumină-n noaptea grea...
Viața, ţi-am călăuzit, în pace!
Ți-am dăltuit pe inimă, poruncile!
Cu povețe sfinte... te-am hrănit,
În zilele toride, te-am răcorit,
Te-am binecuvântat în toate,
Cu belșug, liniște, sănătate!

Dar tu... credeai că viața-i rai;
Eu îți dădeam!...Tu uitai să dai!...
Eu te-am văzut, și te-am lăsat,
În voia sorții, unde-ai alergat...
Când te-ai simțit mai ispitit,
Ai plâns, te-ai înspăimântat;
Încercările te-au năpădit...
Atunci, de Mine ți-ai amintit!
Căzut între ruini, îngenunchiat,
Cu umilință, M-ai chemat.

Copilul meu... în drumul tău...
N-o să zâmbești în viață mereu!
Așa este lăsată viața...
Lacrimile să-ți umple fața...
Zâmbetele-ți vor fi rare...
Viața spre cer, e o-ncercare,!
Când ți-e greu, Îmi ceri bine,
Când ți-l dau, uiți de Mine!
Caută-Mă... Și fii lumină;
Cu drag voi șterge a ta vină.

Plânsul celui trist!... Ascultă-l!...
Fii alături!... Și ajută-l!
Greul tău, tu să nu-l spui!
Doar Mie!... În rugăciuni!
Nu ascunde al tău talant;
Nimic, din tot ce ți-am dat;
De-ți lipsește ceva, Eu te ascult!
”Iubire!... Îți voi lăsa pe pământ!
Copilul meu, ascultă-Mă bine!
Pe pământ: Nu-i fericire!

Pe calea-ngustă, tu urcă sus,
Eu te veghez, în al tău mers.
În zilele de dezamăgire,
Fii liniștit. ”Eu”- sunt cu tine!
La răscruci... singurătate...
Sunt și acolo, de a ta parte,
Căci pentru tine, M-am jertfit!
Pentru-că, ”Te-am iubit mult”!
Pe veci!...”Eu” -Te vreau mântuit!
Alături de ”Mine-n cer!... Fericit.


Toma Coca, ALGHERO/01/05/2016