Am avut o călătorie minunată, am fost 500 de oameni care ne-am împărţit în grupuri de câte 30 să mergem în diferite locuri. Deşi călătoria aceasta a fost în urmă cu două săptămâni, unele grupuri au mers înapoi pentru că prima călătorie nu a fost destul de lungă. Un grup a mers săptămâna trecută în acelaşi loc şi e captivant. Serviciile sunt atât de plăcute acolo. Toţi vorbeau despre mulţumirea pe care o ai cu privire la tot ce ai atunci când te întorci acasă. Am avut experienţa aceasta ca familie, să mergem şi să slujim împreună. Şi nu am văzut-o ca o povară. M-am simţit mizerabil, dar am făcut lucrul acesta pentru Dumnezeu. Nu a fost aşa! Ci am văzut-o ca pe o experienţă uimitoare şi sunt atât de recunoscător că pot să-L slujesc pe Dumnezeu. Lucrul acesta este atât de important pentru că dacă nu avem recunoştinţa aceasta, chiar şi în slujirea noastră, atunci n-am înţeles nimic. Avem multă slujire în biserică şi săptămâna aceasta avem oameni care slujesc în Louisiana. Sunt acolo să ofere cina din Ziua Recunoştinţei pentru victimele din urma uraganului Katrina. Mulţi dintre voi aţi umplut cutii cu mâncare ce vor merge în toată lumea, şi vă vom arăta videouri în câteva săptămâni. Facem slujirile acestea în fiecare săptămână şi slujirea este importantă în biserica noastră. De aceea vreau să vorbesc despre slujire azi. Dacă nu suntem atenţi, slujirea poate deveni un lucru rău în biserică. Dacă mă credeţi sau nu, dacă nu slujim cu o atitudine corectă, putem ajunge să-L minimalizăm pe Dumnezeu.

    Psalmul 50 vorbeşte despre oameni care Îi aduc jertfe Domnului, aduc daruri, vin să se închine lui Dumnezeu, iar Dumnezeu spune: „nu am nevoie de aşa ceva”. Am fost bolnav zilele trecute şi am luat medicamente şi simt că nu mi-au ieşit din sistem. Şi de obicei nu măsor siropul, ci doar beau direct din sticlă. Aseară am băut puţin iar apoi m-am trezit în mijlocul nopţii tuşind şi am mai luat o gură, iar dimineaţa am mers la Starbucks să-mi iau o cafea. Am crezut că va contracara efectul medicamentelor. Dar se pare că nu are prea mare efect. Deci dacă nu înţelegeţi ce vreau să spun, atunci uitaţi-vă la mesajul de săptămâna trecută. Mesajul a fost mai clar.

    Toată viaţa mea am avut o zbatere cu privire la slujire. Totdeauna am slujit cu o atitudine de mândrie. De fiecare dată când slujeam, mergeam în misiune spuneam, „Uite ce am făcut pentru Tine”. Într-un fel aveam senzaţia asta de împlinire, senzaţia că îi dau ceva înapoi lui Dumnezeu. „Doamne, ştiu că ai făcut atât de multe pentru mine, dar uite ce îţi ofer în schimb.” Am vorbit recent cu o femeie care mi-a spus că nu crede că I-a plătit lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a primit. Şi întrebarea mea a fost: „Chiar crezi că ai putea? Crezi că există un lucru care să aibă aceeaşi valoare ca darul Fiului Lui care a murit pe cruce pentru tine? Dar este atât de uşor să ai mentalitatea aceasta şi ştiu că unii dintre voi aţi crescut în religii bazate pe fapte. Şi e greu să vă scoateţi lucrul acesta din minte. Trebuie să fac suficient, să câştig aprobarea lui Dumnezeu. Trebuie să-mi câştig cumva mântuirea! Nu-i uşor să-ţi schimbi gândirea. Nu te trezeşti într-o dimineaţă schimbat. În mod special când lucrurile acestea au fost sădite în tine. Încercăm să câştigăm raiul, dar Dumnezeu spune că nu trebuie să încercăm să facem asta, pentru că niciodată nu vom ajunge acolo. Unii dintre voi nu din mândrie vă gândiţi că Îi veţi răsplăti lui Dumnezeu sau că veţi ajunge acolo pe cont proporiu, ci acţionaţi aşa din cauza insecurităţilor. Aţi fost crescuţi în familii în care dacă nu atingeaţi un anumit standard, nu eraţi iubiţi de familie. Dacă nu fac totul perfect, dacă nu sunt într-un anumit fel, îşi vor retrage dragostea lor. Transferăm lucrul acesta în relaţia cu Dumnezeu şi ne întrebăm: „Am făcut de-ajuns? Mă poţi accepta? Sunt destul de bun?” Ne luptăm împotriva păcatului pentru a câştiga aprobarea cuiva pentru a câştiga dragostea lor. Facem lucrul acesta, şi pentru mulţi dintre noi nu-i uşor să renunţi la atitudinea aceasta ci ne luptăm. Fie că e mândria aceasta de a câştiga pe cont propriu tot ceea ce ai, inclusiv raiul, fie că ai insecuritatea aceasta, prin care te întrebi dacă Dumnezeu te iubeşte suficient de mult, dacă eşti destul de bun. Ambele atitudini sunt atât de periculoase pentru că niciodată nu vei înţelege mulţumirea cu adevărat, niciodată nu vei putea mulţumi lui Dumnezeu cu adevărat, dacă toată viaţa încerci să lucrezi suficient pentru El sau să fii bun pentru El. Niciodată nu vei putea să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru harul Lui, pentru bunătatea Lui, să-I mulţumeşti că te iubeşte. Pentru unii dintre noi este foarte greu să luăm o respiraţie adâncă şi să acceptăm dragostea lui Dumnezeu. Şi să realizăm că nu putem face nimic pentru a primi mai multă dragoste. Nu putem renunţa la vreun păcat pentru a primi mai multă dragoste. El vă iubeşte în ciuda păcatului vostru, vă iubeşte în ciuda neajunsurilor voastre şi ideea de slujire nu-I pentru a câştiga ceva sau pentru a fi în graţiile Lui, ci doar pentru a spune: "mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc."

    Vorbim despre intimitatea cu Dumnezeu, dar pentru mulţi există un zid. Și până ce zidul acesta nu este dat la o parte, zidul acesta care ne spune că trebuie să câştigăm dragostea aceasta, că trebuie să o obţinem, să fim destul de buni, să am succes. Trebuie să distrugem zidul acesta. Sper ca Scripturile să vă ajute să faceţi lucrul acesta azi. Daţi-mi voie să spun lucrul acesta de la bun început: Dumnezeu nu are nevoie de voi. De ce ar avea nevoie de la voi? În mod special în lumina mesajului de săptămâna trecută. Când priveşti Universul şi galaxiile, pămânul e atât de mic. Ce aş putea eu face pentru El? Nimic. Cu ce scop ar avea nevoie de mine? Nici unul. Dar adevărul uimitor cu privire la cartea aceasta şi cred că tema principală a cărţii este că, Dumnezeu din ceruri declară, „Nu am nevoie de tine, dar te vreau.” Este uimitor adevărul lui Dumnezeu care spune, „N-am nevoie să lucrezi pentru Mine. Ce crezi că faci pentru Mine? Îmi dai lucruri pe care nu le-am avut dinainte? Nu am nevoie de tine, dar te doresc.” Este uimitor adevărul acesta, pentru că avem oameni în viaţa noastră care nu vorbesc cu noi decât dacă au nevoie de ceva de la noi, nu? Sunt puţini oameni care te vor pe tine aşa cum te vrea Dumnezeu. Dumneze spune, „Ce vrei să adaugi existenţei Mele? Dar te doresc, te iubesc, te vreau.” Slujirea noastră nu este pentru că Dumnezeu are nevoie de ceva, ci e modalitatea de a-I mulţumi. Doamne, e aşa de bine să te slujim, e bine să te ascultăm. Tot ce fac pentru Tine îmi înfrumuseţează viaţa. Nu vom înţelege intimitatea cu Dumnezeu până ce nu înţelegem ce înseamnă mulţumirea.

    În Psalmul 50 vedem oameni care Îl slujeau pe Dumnezeu, dar Îl slujeau din motive greşite. Psalmul începe într-un mod intens. Dumnezeu stabileşte cine este El şi spune că El va judeca faptele noastre. Versetul 1 din Psalmul 50 începe cu putere şi atât de multă autoritate şi spune, "Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte şi cheamă pământul, de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui. Din Sion, care este întruparea frumusetiii desăvârşite, de acolo străluceşte Dumnezeu. Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor şi împrejurul Lui o furtună puternică. El strigă spre ceruri sus şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său: „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă! Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă." Începe cu aceste imagini puternice cu privire la El. Dumnezeu va veni şi cheamă pe toată lumea la El. Dumnezeu, această fiinţă minunată, cheamă pe toată lumea să dea socoteală. Tot pământul vine înaintea Lui. Îmi place ultima propoziţie care spune, "Căci Dumnezeu este cel ce judecă." El e judecătorul. Punct! El Însuşi e singurulJ. Şi e o frază atât de evidentă, dar în ziua de azi nu-i chiar aşa.

    Vorbesc cu atât de mulţi oameni care, cu aroganţă, Îl judecă pe Dumnezeu. „De ce îngăduie Dumnezeu un lucrul sau altul? De ce a făcut un lucru sau altul? Abia aştept să vorbesc cu El pentru că am multe întrebări.” Cu mentalitatea noastră şi cu aroganţă, credem că toate lucrurile se învârt în jurul nostru, a creierului nostru şi a cunoştinţei noastre, a înţelepciunii noastre şi credem că de fapt, noi Îl judecăm pe Dumnezeu? În prima secţiune explică faptul că lucrurile nu se învârt în jurul nostrum şi nu noi îl judecăm pe Dumnezeu. „Eu şi numai Eu sunt judecător!” Şi vorbeşte despre Fiinţa aceasta, perfectă, frumoasă şi strălucitoare încât "înaintea Lui merge un foc mistuitor." Deci Fiinţa aceasta divină se coboară pe pământ şi focul acesta înghite totul în calea Lui. "Şi împrejurul Lui o furtună puternică." O furtună înfuriată deasupra Lui, un foc înaintea Lui şi tu te gândeşti, „Abia aştept să vină să pot să-L judec?” El vine şi El ne cheamă pe noi. Aţi înţeles lucrul acesta? Nu vine să întrebe, „Cum i-ai lăsat pe cei din jur să moară de foame?” El priveşte de sus şi te trage la răspundere că i-ai lăsat pe oameni să moară de foame. El e judecătorul. El cheamă pe oameni la judecată.

    Aţi înţeles din mesajul de săptămâna trecută că lumea nu se învârte în jurul vostru? Se învârte în jurul Creatorului şi El vine. El vine şi lucrurile pe care le spune sunt relevante pentru noi. El vorbeşte poporului Israel, oamenilor care Îi aduceau jertfe şi le spune în versetul 7, „Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău. Nu pentru jertfele tale te mustru, căci arderile tale de tot sunt necurmat înaintea Mea. Nu vin să vă cer sau să vă mustru pentru jertfele voastre.” Nu spune, „Voi nu-Mi aduceţi jertfe după cum v-am cerut, niciodată nu-Mi aduceţi nimic. Ci spune că sunt necurmat înainte Mea. Deci nu vă confrunt cu privire la lucrul acesta. Voi Mă slujiţi, Îmi aduceţi daruri, Îmi oferiţi sacrificii, nu vă mustru pentru lucrul acesta.” Dar veţi vedea în versetele următoare că îi mustră pentru felul în care fac slujbele acestea şi oferă sacrificiile lui Dumnezeu. Versetul 9 spune, "Nu voi lua tauri din casa ta, nici țapi din staulele tale. Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor. Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişca pe câmp este al Meu. Dacă Mi-ar fi foame, ţi-aş spune ţie, căci a Mea este lumea şi tot ce cuprinde ea. Oare mănânc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sângele ţapilor? Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt. Cheamă-mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi."

    Se pare că poporul lui Israel aducea jertfele lui Dumnezeu ca şi cum I-ar face o favoare, ca şi cum El ar fi avut nevoie de ele. Iar El spune: „Ce credeţi? Că eu am nevoie de jertfele acestea? Că Eu în rai nu aveam ce mânca până ce aţi jerfit voi un taur? Dacă Mi-ar fi foame, aţi fi ultimii la care aş apela. Nu am nevoie de nimic de la voi.” Îi aud pe unii oameni care vorbesc ca şi cum Dumnezeu chiar nu se putea descurca fără ei, fără slujirea lor. Gândiţi-vă cine sunteţi şi cine-i Dumnezeu. Fiţi siguri că nu slujiţi într-un mod care Îl micșorează pe Dumnezeu. Se pare că oamenii aceştia încercau să transfere din ritualurile lor păgâne, în închinare lor pentru Dumnezeu. Aveau ritualurile acestea în care sacrificau carne idolilor lor şi credeau că idolii cu adevărat mâncau jertfă. Deci se gândeau că Dumnezeu are nevoie de acelaşi lucru. Făceam acelaşi lucru ca şi copil în Hong Kong. Ardeam mâncare pentru idoli. Când cineva murea, ardeam bani falşi, crezând că persoana urma să-i primească în rai. Făceam asta pentru statuete, pentru idoli, crezând că îi ajutăm oferind bani şi mâncare. Se pare că Israel aplica ritualurile păgâne în închinarea înaintea Dumnezeului atotputernic. Dumnezeu spune, „Nu credeţi că voi mă ajutaţi pe Mine. Eu sunt eliberatorul! Nu am nevoie să-Mi daţi lucrurile acestea.”

    În versetul 14 spune, „Vreau jertfe de mulţumire. Vreau să-Mi multumiți. Nu vreau să-Mi daţi nimic şi nu vreau să credeţi că puteţi câştiga ceva de la Mine, ci vreau doar să-Mi mulţumiţi. Daţi-Mi jertfe de mulţumire.” Jertfele de mulţumire sunt interesante şi citim despre ele în Levitic capitolul 7. Ofereai o jertfă de mulţumire atunci când erai copleşit de binecuvântările lui Dumnezeu în viaţa ta. Ştiţi ce simţiţi atunci când cineva vă dă ceva şi vreţi să-i sunaţi imediat să le mulţumiţi. Sunteţi atât de copleşiţi încât vreţi să vă arătaţi aprecierea într-un fel sau altul. La fel e cu jertfa de mulţumire. „Doamne, mi-ai dat binecuvântări, vreau să-Ți ofer taurul acesta, vreau să sacrific porumbei, cereale, să spun mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc.” În versetul 14 menţionează ideea aceasta: "Împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt." Juruinţele sunt asociate cu rugăciunile pentru că uneori cereau lucruri lui Dumnezeu şi se rugau pentru ceva şi promiteau roade din recoltă şi promiteau să facă un lucrul sau altul. Dacă faci o juruinţă, trebuie s-o împlineşti.  Biblia ne avertizează cu privire la juruinţe. Nu spune în mod ușuratic: „Dacă mă ajuţi nu voi mai face lucrul acesta niciodată. ” Dacă mă uit la viaţa mea, am spus şi eu lucruri din acestea şi m-am simţit prost, m-am întrebat de ce am promis aşa ceva? Ați făcut vreodată lucrul acesta? Vă simţiţi atât de prost din cauza unui păcat şi veniţi înainta lui Dumnezeu şi spuneţi, „Doamne, iartă-mă şi îţi promit că nu mai fac nicioată?” Şi ce faceţi? Păcătuiţi din nou! „De data asta chiar vorbesc serios, Doamne. Dacă faci un lucrul pentru mine, Doamne, atunci fac şi eu ceva pentru Tine.” Biblia ne avertizează cu privire la lucrul acesta. Să fim atenţi pentru că într-un fel, lucrul aceasta reprezintă aroganța noastră. Dar dacă faceţi o juruinţă, împliniţi-o. De aceea considerăm căsătoria ca ceva sacru. Dumnezeu din punct de vedere biblic consideră căsătoria sacră. Este unul dintre puţine momente în viaţă în care stai înaintea lui Dumnezeu şi declari, „Doamne, promit şi jur înaintea Ta, la bine şi la greu, în bogăţie şi în sărăcie, în sănătate şi în boală, ştiu cât de greu va fi, dar Îţi promit Domane, că o voi iubi pe persoana aceasta toată viaţa.” Iar Dumnezeu spune că dacă faci juruinţa aceasta, atunci trebuie s-o împlineşti. „Nu poţi veni în prezenţa Mea şi în mod uşuratic să faci promisiuni, iar apoi să nu le împlineşti.” Aceasta este o juruinţă.

    Ideea jertfelor de mulţumire era că atunci când eşti binecuvântat şi Îl iubeşti pe Dumnezeu, să-I mulţumeşti şi să-I arăţi recunoştinţă. La fel trebuie să fie jertfele şi slujirile noastre. Nu ca să câştigăm ceva. De aceea imediat Dumnezeu spune, „Ca tu să Mă chemi în ziua necazului și Eu să te izbăvesc. Nu vă chem Eu din ceruri pentru că Mi-e foame şi am nevoie să-Mi gătiţi ceva. Nu în felul în care funcţionează relaţia aceasta. Trebuie să înţelegeţi!” Nu voi câştigaţi ceva, nu voi Îl ajutaţi pe Dumnezeu, ci voi Îl chemaţi şi El vă izbăveşte. La fel cum El este singurul judecător, la fel El este singurul dătător. Nu voi daţi. Totul vine de la El, nu-i aşa? Ce aveţi care să nu fi primit? El spune, „Eu am creat totul, totul Îmi aparţine şi Eu vă dau totul. Nu vă gândiţi că voi îmi daţi Mie ceva. Eu am creat animalele căci ale Mele sunt toate dobitoacele. Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el.” Trebuie să-mi trăiesc viaţa gândindu-mă că nu eu sunt dătătorul. Şi dacă mă gândesc că Îi dau lui Dumnezeu ceva ce El nu avea deja, atunci greșesc şi nu-L apreciez pe Dumnezeu căruia Îi aparţin toate.

    Dacă aveţi Bibliile, în Fapte 17, versetul 24 Dumnezeu vorbeşte foarte clar. Îmi place mult pasajul acesta. "Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului, şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecar din noi." Are nevoie Dumnezeu de voi să adunaţi bani pentru a construi clădirea aceasta pentru că nu are unde locui? „Ce vă gândiţi că faceţi pe pământ? Construiţi temple pentru Mine ca să am unde să locuiesc? Credeţi că am nevoie să fiu slujit de mâini omeneşti? Credeţi că Dumnezeul atotputernic are nevoie de oameni? N-am nevoie de mâini omeneşti, n-am nevoie de o locuinţă! Aduceţi-vă aminte că Eu v-am dat viaţă. Sunteţi în viaţă datorită Mei. Eu v-am dat totul. De ce v-am aşezat pe pământ, în vremea în care trăiţi şi în circumstanţele ce vă înconjoară în viaţă? Ca să Mă căutaţi, să mă vreţi, să aveţi părtăşie cu Mine, ca să Mă căutaţi şi să Mă găsiţi pentru că nu sunt departe de voi.” E un pasaj atât de frumos, nu-i aşa? Dumnezeu spune, „Tot ce vreau este să am o relaţie cu voi. Nu vă irosiţi viaţa făcând lucruri pentru Mine ca şi cum aş avea nevoie de voi. Nu vă irosiţi viaţa încercând să câştigaţi iertarea sau să reconciliaţi răul pe care l-aţi făcut. Căutaţi-Mă, chemaţi-Mă ca să vă izbăvesc.” Adevărul trist este că în timp ce Dumnezeu ne spune, „Nu am nevoie de voi, dar vă vreau”, de multe ori noi Îi răspundem, „Știu că am nevoie de Tine, dar nu Te vreau. Nu vreau poruncile Tale şi nu vreau să mă supun lor. Nu vreau să Te slujesc, ci mai bine aş folosi timpul pentru mine însumi.” Îl doriţi pe Dumnezeu?

    V-am vorbit cu ceva timp în urmă cum la începutul credinţei vedem poruncile ca pe o povoară. „Ştiu că am nevoie de Tine pentru salvare, deci am să încerc să mă supun poruncilor Tale, dar nu-mi plac poruncile Tale. Ştiu că trebuie să Te slujesc şi am văzut videoul din Mexic şi data viitoare am să încerc să merg şi eu, pentru că ar trebui.” Dumnezeu din cer a făcut totul pentru noi. Ne-a dat viaţă, ne-a dat porunci pentru binele nostru. Şi sper să ajungi la un punct în viaţa ta în care să iubești poruncile Lui şi să-I mulţumeşti pentru ele. „De fiecare dată când mă supun lor, se pare că viaţa merge mai bine. Cu adevărat Tu ştii ce-i cel mai bine pentru mine. De fiecare dată când cei din jurul meu se supun poruncilor Tale, viaţa mea merge mai bine. Poruncile acestea duc la viaţă şi Cuvântul Tău spune că sunt bune.” E bine când nu omorâm pe cineva, nu? E bine când putem avea încredere unii în alţii, când nu vedem adulter, minciună, înşelăciune. E bine când nu lucrăm până picăm jos, ci ne luăm o zi să ne odihnim şi toate lucrurile acestea sunt bune. Iar atunci când slujim, simţim atâta plăcere.

    Când m-am întors din Africa unde am văzut orfanii aceea pentru care am construit o clădire, voi i-aţi sponsorizat şi toţi au haine şi mâncare. Când i-am văzut pe toţi aplaudând şi strigând am realizat că nu există o astfel de împlinire pe pământ. E cu mult mai bine să dai decât să primeşti! Când pleci din Mexic şi vezi că ai construit o casă pentru o familie şi vezi zâmbetul de pe faţa lor, îţi aduci aminte de momentul acela pentru tot restul vieţii tale. Ai toate momentele acestea în viaţă în care credeai că-L slujeai pe Dumnezeu, când în realitate era pentru binele tău. Primeşti atât de multă împlinire şi de fiecare dată când dai bani, realizezi că eşti binecuvântat financiar şi El îţi poartă de grijă. Ţi se pare că cu cât dai mai mult, cu atât ai mai mult. De fiecare dată când încerci să dai lui Dumnezeu, nu reuşeşti. Şi realizezi că El e singurul dătător. Orice lucru bun vine de la El. Tânjeşti după poruncile Lui, îţi place să trăieşti pentru El?

    Biblia spune că dacă dispreţuieşti legea Lui, acesta este semnul celor răi. Versetul 16 spune, `Dumnezeu spune însă celui rău: "Ce tot înșiri legile Mele şi ai în gură legământul Meu, când tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta? Dacă vezi un hoț, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii. Dai drumul gurii la rău şi limba ta urzeşte vicleşuguri. Stai şi vorbeşti împotriva fratelui rău, cleveteşti pe fiul mamei tale. Iată cei ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul sub ochi! Luaţi seama dar, voi care uitaţi pe Dumnezeu, că nu cumva să vă sfâşii, şi să nu fie nimeni să vă scape. Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela Mă proslăvește, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.” Dumnezeu spune celor răi, „Vă arătaţi răutatea prin faptul că aţi aruncat la o parte poruncile Mele. Când cineva minte, vă alăturaţi şi voi. Când cineva fură te uneşti cu el. Comiteţi adulter şi aveţi relaţii sexuale înafara căsătoriei. Prin faptul că faceţi lucrurile acestea îmi arătaţi că urâţi poruncile Mele şi faceţi toate lucrurile acestea. Pentru că nu v-am pedepsit şi am tăcut, voi credeţi că sunt ca voi şi credeţi că sunt de-acord cu lucrurile pe care le faceţi. Dar v-am spus că nu sunt de acord.” În Romani spune că bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu ar trebui să ne îndemne la pocăinţă, dar de multe ori ne gândim că dacă Dumnezeu nu ne pedepseşte, scăpăm şi putem face şi alte lucruri. Dar în Romani 2 spune că "îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei." „Răbdarea Mea ar trebui să vă îndemne la pocăinţă. Dar voi vă gândiţi că totul e bine din moment ce nu Şi-a vărsat mânia asupra noastră.” Şi ne explică aici că va veni o zi când nu va mai tăcea. Va veni cu o furtună puternică şi cu un foc aprins. Va veni şi va judeca şi nu va mai tăcea. „Luaţi seama dar, voi care uitaţi pe Domnuezeu, ca nu cumva să vă sfâşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.”

    Trăim într-o lume de aroganţi şi avem mentalitatea aceasta prin care Îi spunem lui Dumnezeu că nu are nici un drept să ne judece. Şi cum poate un Dumnezeu iubitor se ne pedepsească? Nu ai voie să ne pedepseşti dacă ne iubeşti! Aplicăm aceeaşi mentalitate şi cu copiii noştri şi nu-i pedepsim pentru că îi iubim, iar apoi îi scăpăm de sub control. Avem ideea aceasta că dragostea şi pedeapsa nu se potrivesc împreună. Dar Dumnezeu spune că se potrivesc. Nu poţi fi drept şi să nu pedepseşti. Dumnezeu spune că ne va sfâşia şi se va întâmpla lucrul acesta. Puteţi filozofa cât vreţi şi puteţi spune că Dumnezeu nu poate să ne pedepsească şi că nu se poate întâmpla aşa ceva, dar Dumnezeu spune că va veni o zi în care vom şi sfâşiaţi. Nu vreau să spun că mă bucur că va veni şi va distrânge oamenii şi nu mă bucur de judecată şi de pedeapsa Lui. Dar nu sunt dispus să pretind că nu se va întâmpla, doar pentru că nu-mi place. Nu vreau să încerc să reinterpretez pasajele acestea, cum face restul lumii. Oamenii fac lucrul acesta cu toată Scriptura. Pasajul acesta nu poate însemna chiar ce spune. Trebuie să fie o altă semnificaţie. Cuvântul "a sfâşia" poate avea multe alte semnificaţii. Asta-i logica mea şi nu ştiu cum altfel să interpreteze textul. Nu ştiu ce altă semnificaţie poate avea o mare de foc în care oamenii sunt chinuiţi zi şi noapte. Nu ştiu cum altfel să înţeleg textul decât în mod literal. Deci sunt cu luare aminte la lucrurile acestea. Dumnezeu va veni, El este judecătorul. Nu eu sunt judecătorul. El va veni şi are tot dreptul.

    Îmi place cum încheie în versetul 23 şi vreau să luaţi în considerare lucrul acesta. „Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.” Acesta este motivul pentru care trebuie să înţelegeţi mulţumirea. Atunci când înţelegeţi că nu voi sunteţi judecători şi că nu trebuie să daţi decât mulţumire, când înţelegeţi lucrul acesta, uşa mântuirii se deschide pentru voi. De aceea este foarte important. Dacă nu înţelegeţi principiul mulţumirii, atunci nu înţelegeţi ce este mântuirea. Conceptul mântuirii îl înţelegi atunci când nu faci nimic, ci doar spui, „Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc pentru cruce. Mulţumesc pentru cruce, Tu ai făcut totul şi eu nu mai pot adăuga nimic. Am fost neajutorat, dar Ţi-ai trimis Fiul să moară pe cruce pentru mine şi vreau să-Ți mulţumesc pentru tot. Singura mea responsabilitate este să accept darul acesta gratuit.” Când înţelegi lucrul acesta, se deschide uşa mântuirii. Dar când mergi prin viaţă gândindu-te că Îi vei plăti înapoi, că vei face un lucru sau altul, tu primeşti toată atenţia. „Voi fi bun, voi trăi o viaţă prin care să fiu vrednic să fiu botezat, vrednic de cina Domnului, vrednic de rai.” Eu, eu, eu, eu, eu... când El e singurul dătător. Când trăieşti viaţa cu mulţumire, El primeşte toată gloria. „Mulţumesc pentru cruce, mulţumesc că mi-ai dat viaţă. Mulţumesc că mi-ai dat mâini şi picioare să merg să-i hrănesc pe cei din Mexic.” Tu, Tu, Tu, Tu. El primeşte toată gloria. Este acesta felul în care trăieşti? Totul depinde de El.

    Ştiu că mulţi aţi venit aici cu multe poveri; şi eu am multe poveri. O viaţă întreagă de mândrie şi insecurităţi. Ori spunem, „Am să-Ți plătesc înapoi”, ori ne îngrijorăm că nu suntem suficient de buni. Şi lucrăm din motive greşite. În loc să-I aducem jertfe de mulţumire. Mântuirea noastră depinde de asta, deci trebuie să înţelegeţi lucrul acesta. Nu puteţi avea intimitate cu Dumnezeu dacă încercați ca toată viaţa să munciţi pentru El, să faceţi suficient. Niciodată nu veţi ajunge acolo. Niciodată nu veţi înţelege mulţumirea şi ce înseamnă cu adevărat, până ce nu vă opriţi din alergare, vă opriţi şi începeţi să-I mulţumiţi Lui. La fel este şi la Cină când luaţi pâinea şi vinul, nu faceţi nimic pentru Dumnezeu. Unii aţi crescut în religii care vă spuneau că trebuie să faceţi ceva pentru Dumnezeu și că trebuie să-I câştigaţi favoarea prin faptul că luaţi pâinea şi vinul. Aşa a spus Isus? A spus, „Să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea. Doar ca să vă amintiţi de Mine. Să vă amintiţi ce am făcut pentru voi.” De ce ne amintim de cruce? Ca să-I mulţumim. Când iau pâinea şi paharul, îmi aduc aminte să-I mulţumesc. Datorită paharului, a sângelui, sunt total iertat. Nu pot adăuga nimic la paharul acesta. Trupul Fiului Tău a fost zdrobit şi n-am făcut nimic să merit lucrul acesta.

    Vom împărţi pâinea şi vinul pentru aceia care cred. Dacă nu credeţi că Isus a murit pentru voi şi nu sunteţi aici doar să-I mulţumiţi, atunci lăsaţi pâinea şi paharul să treacă pe lângă voi. Biblia ne avertizează cu privire la lucrul acesta. Este un moment sacru, un moment intim. Veniţi înaintea Lui şi spuneţi, „Doamne, nu am nimic să-Ţi ofer, decât să spun mulţumesc. Ne loveşte în mândria noastră pe cei ce vrem să plătim şi să câştigăm vrednicia. Ce pot oferi Celui ce a creat lumea şi căruia Îi aparţin toate lucrurile?” Acceptă darul acesta şi mulţumeşte-I şi atunci se va deschide uşa mântuirii. Poate unii dintre voi vă gândiţi că niciodată nu aţi acceptat darul acesta pentru că aţi crezut că trebuie să fiţi suficient de buni. Niciodată nu am fost botezat pentru că am vrut să fac unele lucruri înainte de botez ca să fiu vrednic. Dacă vreodată vă simţiţi vrednici să fiţi botezaţi, atunci nu ar trebui s-o faceţi. Botează-te doar atunci când ajungi să realizezi că nu merți nimic. „Nu merit pâinea, nu merit paharul.” Spuneți mulțumesc și uşa mântuirii se deschide pentru voi. Dacă aveţi nevoie de rugăciune sunt la dispoziţia voastră. Iar ceilalţi, în timp ce luaţi cina, mulţumiţi lui Dumnezeu. Nu faceţi promisiuni, nu faceţi juruinţe, ci doar spuneţi, „Doamne, Îţi mulţumesc.”