Când citim în Sfânta Carte despre sfinți de-odinioară
Inima în noi suspină, duhul ni se înfioară.
Rând pe rând, prin fața noastră, vin în marșul triumfal
Oameni vrednici ai credinței ce-au ajuns pe-al vieții mal:
Dregători, leviți, și robi, păstori, medici, împărați,
Pescari, preoți, și prooroci, învățați, sau neînvățați,
Au rămas prin a lor viață pentru toți, părinți și fii,
Peste sutele de veacuri, focuri de iubire, vii!

Ei au înțeles chemarea și-au sfințit a lor trăire
Printr-o viață de-ascultare, de iubire și-mplinire.
Ei sunt norul cel de martori ce-au luptat cu-adevărat;
Ei sunt cei ce pentru Domnul și-n durere au cântat!
Ei, de care lumea noastră n-a fost vrednică să știe,
Toți, acești martiri sunt astăzi în cereasca-mpărăție!
Ei sunt frații ce ne-așteaptă și pe noi în ceruri, sus,
În lumina veșniciei, chiar la dreapta lui Isus!

Suntem gata? Suntem vrednici să-ntâlnim acești eroi?
Ce-am făcut cu viața noastră ? Cum trăim? Ce suntem noi?
Care este țelul nostru, pe pământ? Ce urmărim?
Ce dorințe ne frământă, și ce lucruri prețuim?
Nu ne-a prins căderea lumii? Nu ne spulberă furtuna?
Suntem oamenii credinței și ai păcii,-ntotdeauna?
Împlinim cu bucurie tot ce-n Biblie e scris?
Nu trăim păcate-ascunse, în minciuni și compromis?
Nu ne vindem dreptul care prin Iubire l-am primit?
Cum ne cercetăm în fața unui Dumnezeu Preasfânt?

Cinstim numele iubirii, nume de creștin, frumos,
Căpătat prin jertfa sfântă și iubirea lui Cristos?
Viața noastră de credință este-o mărturie bună?
Ne dorim în lupta sfântă, sau în ceartă și furtună?
De voim să fim asemeni sfinților de altădată
Să o rupem cu păcatul și-nchinarea idolatră!
Cine vrea să vadă Cerul și mulțimile de sfinți,
Să trăiască în lumina celor drepți și preaiubiți!
Să trăiască-n ascultare, cu smerenie, supus,
Îndrumat de Sfântul Duh, și-n puterea lui Isus!
Numai pe cărarea Crucii, cu Isus, în adevăr,
Prin credință și răbdare vom ajunge sus, în Cer!


Florești, Cluj