A fi-nţelept,
Nu-nseamnă a tăcea,
Când în răsfăţ, minciuna,
La porţi puterea îşi arată,
Şi unge-n miere pe naivi,
Neobosind din porţi în porţi să bată.

A fi-nţelept,
Nu-nseamnă a tăcea,
Când neadevărul urcă piedestale,
Primeşte-aprobiul din priviri,
E-aplaudat pân' la delir,
În zgomotoasele-urale...

A fi-nţelept,
Nu-nseamnă-a fi de-acord,
Când mincinosu-n ''miere povesteşte'',
Despre - orice!
Dar nu despre-adevăr,
De care stă departe...
Şi-l urăşte!

A fi-nţelept,
Înseamnă să te rogi,
Când valurile năvălesc în spume,
În adevăr lovesc,
Dorind să îl transforme
Din Stânca Vie,
În ruşinoasele ruine!

12 februarie 2016
SandaTulics