Privesc la fila albă...nici un gând
Nu vrea să se transforme în cuvinte...
Bezmetic se aleargă-n mintea mea
Călcând peste timida rugăminte...

Condeiul stă alături liniştit
Visând apropierea cu hârtia...
Aşteaptă mâna să îi dea viaţă
Şi-n urma lui să curgă...poezia!

E noapte...e târziu şi obosită
Mai scrijelesc în inimă un vers
Îi dau culoarea dragostei divine
Şi îl trimit apoi în univers!

Vulcan-03-01-2016
Mary