Pacea
Autor: Sav Simona
Album: vol 1
Categorie: Trezire si veghere
Pacea

Pace, ce simbol de slavă,
Ce cuvânt adesea spus,
Cât de mulți o mai exclamă?
Dar pacea-I Domnul Isus!

Ce congrese se mai fac,
Ce tratate la-acest țel
Luptă să se scrie „pace"
Pentru oameni fel de fel...

Nu înţeleg sărmanii oameni
Căci gândul de pe pământ
Nu poate fi pus alături
După planul Celui Sfânt.

Dar, se luptă, lupta-i mare.
Fără a o realiza
Puneţi astăzi întrebarea,
Care este starea ta?

Nu ştiţi voi ce scrie-n carte,
Căci în vremea de apoi,
Când se strigă: Pace! Pace!
Pacea-i luată dintre voi?

Veți vedea atunci războaie,
Lucruri care îngrozesc...
Pace nu va mai fi-n inimi
Căci sfirșitu' amintesc.

O, ce mare amăgire
Va inunda prin Sioane...
Căci sunt amăgiți prin lucruri
...Având altă-nfățișare...

Nu cum a trasat-o Domnu,
Nu cum vine-așa din El,
Ci cum zice glasul lumii
Despărţindu-ne de cer.

Să ai pace în familii
Să-ai acas' un colț de rai,
E ceva ce vrea oricine
E-un lucru de mare preţ.

Vino Doamne, cu-ndurare,
Dă-ne Doamne, pacea Ta!
Vino cu lucrarea-Ti sfântă,
Și dă-ne arvuna Ta!

Vin și dă-ne pace-n case,
Vino Tu cu harul Tău,
Vino și vorbește lumii
Căci pacea-i din Dumnezeu.

Vino Doamne, și-n Israel,
Vino Tu, cu pacea Ta,
E poporul Tău, o, Doamne,
Salvează-l cu pacea Ta.

Pacea lui e zdruncinată
De războaie rând pe rând,
De credinţă îi desparte ,
De-ndurarea Celui Sfînt...

O! De-ar răsuna chemarea
Şi pentru poporu Evreu,
Dar se sfârşeşte îndurarea,
De la neamuri dragul meu.

Cere pace şi-ndurarea
Domnului, în viaţa ta.
Când se strigă: „Deşteptare!"
Tu nu vei mai dispera.

Domnul mai are îndurare
Pentru orice păcătos,
Vrea ca să-i aducă pace
Și izbăvirea lui Cristos.

Cum o lași ca să lucreze,
Care este țelul tău,
Ești tu solul păcii oare?
Sau ești solul celui rău?

Cauţi tu cu sârguinţă,
Pacea Domnului lsus?
Alergi după apă vie
Ce curge din ceruri, de sus?

Vine-o zi de groază mare...
Când pacea se va lua,
Şi atunci, marea disperare
Va cuprinde lumea rea.

Nu vei mai găsi alinul
Dacă-acum o tot alungi
Vei striga de disperare
Către munţi, și către stânci.

...S-o cutremura pământul...
Şi războaie mari vor fi...
Şi de pacea cea din ceruri,
Nici nu se va auzi.

S-or topi atunci de groază...
Disperarea va fi mare.
Până este pace-n lume,
Ascultă a Lui chemare.

Cât timp ești în siguranță,
Până ești un suflet viu,
Dă-I viața ta lui Isus,
Până încă nu-i târziu...

Nu vei dispera în ziua
Marelui măcel trimis...
Și vei zice: ”Doamne, vino,
Și du-ne în Paradis!”
amin
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/145330/pacea