Cu ochi-mpăienjeniți,
Și fața vestejită,
De anii ce și-i poartă,
În ființa-i-mpuținată,
Bătrâna mamă-și ține,
Spre cer, privirea țintă...
Așteaptă un răspuns,
Așteaptă-un semn de bine,
Ce va putea să-i mângâie
Ființa-i ce suspină.
...Sunt ani, de când Îi cere milă,
Pentru acel ce-i este fiu,
Legat în corzile pierzării,
Și prins-n al lumii întuneric-frâu.
Sunt nopți și zile chinuite,
În rugăciuni și mijlociri,
Să-și vadă fiul îmbrăcat,
În albul hainei inului-subțir'.
'Și dorește-atât de mult să-l vadă,
Iertat de Mielul Salvator,
Să-l ducă Tatălui la tronu-I ca:
Întors, salvat, din fiu-risipitor.
Închide ochii și se roagă,
Visează fiul cel întors...
Îi curg pe fată lacrimi grele...
Ce mult ar vrea să-l știe
L-adăpost...


...mamelor plânse ....
6 decembrie2015
SandaTulics