Trăiești cumva într-o rutină?
Și ești de toate plictisit?
Celor din jur le bagi de vină
Fiind mereu nemulțumit?

Îți amintești cum altădată
Timp pentru Dumnezeu aveai,
Cu-o dragoste înflăcărată
Spre slava Lui te dăruiai... ?

Mai știi ce dor, ce pasiune
Neîncetat te însoțeau,
Stăteai plecat în rugăciune
Și zorii astfel te prindeau?

Îl implicai pe Domnu-n toate,
Era pe primul loc mereu;
Lucrări mărețe, minunate
Trăiai ades cu Dumnezeu.

Acum pasiv, fără putere
Tu stai deoparte și privești,
Iar frumusețea-ti sfântă piere. .
Ai început să ruginești.

Căci plictiseala și rutina
Trăite timp îndelungat
Aduc în viața ta rugina,
Aduc trăirea în păcat.

Și-ncet încet ajungi creștine
De pofte și plăceri robit,
Nu îți mai e deloc rușine
Deși cândva le-ai osândit.

Ce stare grea. . să fi rugină,
Ceva murdar, de lepădat. .
În loc să arzi, să fi lumină
Sclipind ca aurul curat. . !

În loc să fi o piatră vie
În templul sfânt al lui Hristos,
Să strălucești spre veșnicie
Tot mai puternic, mai frumos. . !

Dar vai, mai grav e că rugina
De nu-i tratată imediat
Aduce-n viața ta ruina,
Și nu mai poți să fi salvat.

Ridică-te, cere-i iertare
Lui Dumnezeu cât îți dă har!
Nu mai e timp de amânare,
Mâine-i târziu, e în zadar.

Duhul Său sfânt să îți vorbească,
Să schimbe astăzi viața ta,
Să nu-ți dea pace, să-ți trezească
Un dor după prezența Sa.

Să pună iar în tine focul
Iubirii sfinte, cea dintâi;
Când erai gata să lași totul
Ca lângă Domnul să rămâi.

Adu-ți aminte că Acasă
Te-așteaptă Tatăl să îți dea
Îmbrățisarea Lui duioasă
Cum nimeni nu ți-a dat cândva.

Cu ochii umezi, în tăcere,
Și-n palmele-i cu semn de cui,
Suspină Domnul de durere
Topit după copilul Lui... .

Amin.

23 noiembrie 2015

Paula Bîlc