Au avut loc câteva evenimente neplăcute în ultima perioadă de timp și datorită acestui fapt m-am văzut nevoită să scriu câteva rânduri pentru că nu am putut să nu observ ignoranța și superficialitatea de care dă dovadă un mare număr dintre cetățenii acestei țări vizavi de aceste evenimente. Așadar, acest articol îl întreabă pe fiecare EU: ce fac?
S-a întâmplat nenorocirea de la clubul Colectiv și imediat după aceea nu au întârzâiat să apară și reacțiile pro și contra: că i-a bătut Dumnezeu, că au meritat-o, că au căutat-o cu lumânarea, etc. Cred că ar trebui să ne activăm ochii spirituali și să privim prin ei la această tragedie, făcând conexiunea ei cu cuvintele Domnului Isus: ‘‘ credeți voi că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni pentru că au pățit astfel? Eu vă spun: nu, ci dacă nu vă pocăiți toți veți pieri la fel. (Luca 13:2,3)”. O altă conexiune a acestei tragedii cu creștinismul o văd ca fiind aceea că Dumnezeu ascultă rugăciunile copiilor Săi, a acelora care înțeleg limpede că halloween-ul este o sărbătoare satanică, și-L roagă pe Dumnezeu să se îndure de România și în acest sens. Ei bine, în acea zi când trebuia serbat diavolul, de fapt o țară întreagă și-a înălțat inima și gândul spre Dumnezeul cel adevărat; unii au înălțat o rugăciune mai consistentă, alții au spus un simplu ” Doamne, ai milă!”( că doar la atât s-au priceput), dar per total Dumnezeu a fost proslăvit. Atunci toți au recunoscut că Dumnezeu e singurul care poate da ajutor, singurul care mai poate face ceva; chiar și ateii au uitat în acele momente că nu există Dumnezeu și au început să-L acuze pe Cel ce nu există ca fiind un Dumnezeu rău pentru că a îngăduit să se întâmple așa ceva (așa suna acuza unui ateu într-un chat pe facebook cu sora mea). Nu și-a dat seama bietul om că nu poți învinovăți de ceva pe cineva care nu există. Dar slavă Tatălui ceresc că El știe cum să-i determine chiar și pe acești oameni să-i declare și să-i confirme existența, fără a prinde chiar de veste. În concluzie, cred că n-ar trebui să aruncăm cu pietre, bolovani sau ce ne mai cade-n mână, ci mai degrabă să ne pocăim fiindcă ei n-au pățit-o pentru că au meritat-o iar pentru noi, ceilalți, a fost harul și mila lui Dumnezeu că n-am pățit-o.
O altă nenorocire este cea din Franța unde au murit oameni în urma acelor atentate. Urmare acestei tragedii am fost consternată să văd cât de superficial ințeleg cei mai mulți compasiunea, spiritul de compasiune, empatia. Întrebare: doar la atât se rezumă compasiunea acelora care au postat drapelul Franței la poza de profil facebook? Asta înseamnă adevărata compasiune? O utilizatoare de pe această rețea de socializare spunea apăsat într-un comment că ea nu va renunța la acel drapel virtual până nu se vor liniști apele în Franța pentru că ea are rudenii foarte apropiate acolo și este îngrozită de ce li s-ar putea întâmpla; și mulți alții o aprobau prin comentarii empatizante. Citind acele rânduri mi-am dat seama cât de ghinioniști sunt bieții oameni care o au ca rudenie pe acea femeie (și alții ca ei și ca ea); cred că mai degrabă și-ar dori să știe că apropiații lor își arată compasiunea față de ei înălțând rugăciuni pentru ei și condimentându-le și cu câte-o zi de post. Noi știm că Biblia spune că cel mai nenorocit om de pe pământ este acela pentru care nu se roagă nimeni. Și Avraam a cunoscut acest adevăr că de aia nu a cedat ci a stat înaintea Domnului rugându-se pentru Lot și familia lui și cerând lui Dumnezeu să-i cruțe. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat cu Lot dacă și Avraam ar fi arătat aceeași compasiune față de el precum cea promovată astăzi; să-și fi luat drapelul Sodomei și al Gomorei pe el, în loc de manta, în semn de profundă compasiune și să aștepte cu sufletul la gură următoarele breaking news. Cred că nu e foarte greu să descifrăm deznodământul dacă ar fi procedat așa. Haideți să ne debarasăm de spiritul de turmă și de superficialitate și să ne rugăm pentru cei care sunt greu încercați ca Dumnezeu să mântuiască suflete, să salveze vieți, să mângâie și să întărească în credință pe cei care au nevoie de așa ceva. Așa cred că arată adevărata compasiune.
Un alt mesaj care circulă pe facebook și care m-a uluit de câtă superficialitate mustește, sună așa: să spui NU islamismului, asta înseamnă să fii român”; ... și mulțimea a început să aprobe această declarație nătângă prin mulțimea de like-uri acordate. Doamne ai milă de noi! ! ! Dacă doar atât știm să facem pentru țara noastră ca să demonstrăm că suntem români adevărați, atunci să ne așteptăm la ce e mai rău. Asemenea manifeste și declarații nu-i vor speria pe dușmanii noștri și nici nu vor ținea loc de rugăciune ca să-L înduplece pe Dumnezeu să ne protejeze. Dacă suntem români și dacă ne pasă cu adevărat de pacea și liniștea țării în care trăim, atunci să lăsăm la o parte vorbele goale și să ne rugăm lui Dumnezeu cu seriozitate maximă să ne ferească țara de asemnea nenorociri, căci știm că fericirea noastră atârnă de fericirea cetății în care ne-a așezat Dumnezeu. Haideți să renuțăm la superficialitate și la ignoranță și să nu mai înghițim tot ce zboară prin mass-media și prin rețelele de socializare.
Să privim dincolo de cuvinte, să citim printre rânduri, să analizăm evenimentele din punct de vedere spiritual pentru că la noi este soluția. Doar creștinismul real și autentic știe și cunoaște chintesența soluției. Întotdeauna rugăciunea și postul au schimbat destinele națiunilor, au protejat, au doborât regi și împărați și i-au învins pe cei mai de temut Goliați ai istoriei. Noi știm ce avem de făcut, mai trebuie doar să trecem la fapte. Lumea nu cunoaște adevăratele pârghii care aduc rezolvare la criza mondială în care ne aflăm. Ei, cei din lume, promovează soluții și rezolvări superficiale și îmbrățișează declarații fără sens deși se cred înțelepți; și totuși, sunt atât de proști în înțelepciunea lor. Noi știm că nu avem de luptat împotriva cărnii și a sângelui.
Să ne împrietenim dar cu Dumnezeu și vom avea pace; ne vom bucura astfel de fericire... și Domnul ne va păzi și ne va ține în viață, vom fi fericiți și nu ne va lăsa la bunul plac al vrăjmașilor noștri. (Iov 22:21, Ps. 41:2)