De ochiul te-amăgeşte în păcat să cazi,
Scoate-l, aruncă-l, frate, de la tine!
Mai bine pipăi bezna lumii, azi
Şi-L vei vedea pe Mesia- când revine!

Îţi cere, oare, Isus să te-orbeşti?
Sau să renunţi la ochiul rău-invidia,
La critică, la bârnele lumeşti
Ce pot strivi în tine-Mpărăţia? !

De mâna ta te duce în ispită,
Reteaz-o, leapăd-o, azi, de la tine!
Mai bine- ciung, în Ţara multdorită,
Decât întreg, în veşnice suspine!

Cum, vrea să fim infirmi- Mântuitorul?
Ne cere inima deplin, cu gelozie,
Evită ca, în rai, să simtă dorul
Fiinţei alese spre-a-I fi Soţie. .

El doar pretinde renunţarea fermă
La orice lucrare neroditoare,
Şi ne aşteaptă-n via Lui, eternă,
Cu-o mână... de odihnă creatoare.

Dacă piciorul ţi-e rătăcitorul,
O, amputează-l fără şovăire!
Te va purta în braţe Salvatorul
Pe-aripi de îngeri, sus, în nemurire!

De nu asculţi, azi, vocea Lui măreaţă
Şi nu îţi lepezi eul, pe o cruce:
Poţi să rămâi paralizat, pe viaţă,
Ca să zbori pururi, în odihna-I dulce. .