Dragostea Ta curge...


Florile durerii deschise în necaz,
Risipesc petale de lacrimi pe obraz.
De parcă nu mai au nici un răgaz,
Zoresc să croiască al suferinței iaz.

Durerea ridică talazuri mânioase,
Stârnesc vârtejul aprigelor vântoase,
Tot mai aprige, mai aprinse și tăioase,
Întunecând nădejdea zilelor frumoase.

Vezi, Doamne, mi se clatină nădejdea!
Sădește în inima mea, vie puterea,
Ce face, să rodească credința în ea,
Să nu uit că viața, mereu o vei veghea.

Și aripile Tale-s adăpostul meu divin,
Iar cerul Tău e-al meu etern cămin.
Râuri de mulțumiri, zi de zi Ți se cuvin,
Dragostea Ta curge peste noi pe deplin.






Vântoase = vijelii, vânturi cu vârtejuri, furtuni