Ce înseamnă fericirea?

Făcând pași rapizi prin viață, căutându-ne-mplinirea,
Avem o întrebare-n minte: ce înseamnă fericirea?
Poate îți pare cam seacă întrebarea sau banală,
Dar să poți fi fericit, calea nu-i deloc ușoară.

Mulți se luptă cu sudoare să își construiască case
Și le împopățonează să fie cât mai frumoase.
Își rup spatele la munci zeci de ani, lucrând non-stop,
De-ar putea ca a lor casă să arate cât un bloc.

Se întorc acasă seara, cu dureri și cu oftat.
Copilașii plini de dor cu tati s-ar fi jucat,
Însă, după-atâta trudă, adormea pe canapea
Și nu-l mai putea trezi nici mirosul de cafea.

Frate drag, ce ești prezent astăzi în această sală,
Vreau să-ți spun că-n cer se intră doar și doar cu mâna goală.
Poți să strângi averi cu carul, dacă ți-ai pierdut credința,
Există riscul să-ți pierzi și băiatul, și fetița.

Este-adevărat că au și nevoie de mâncare
Și-nțeleg că și chiria-n Londra e destul de mare,
Însă dacă-ți neglijezi azi copiii pentru bani,
Tristă îți va fi și casa, și inima-n câțiva ani.

Mai sunt mulți ce cred că-n baruri, delectându-se cu berea,
Își vor îneca amarul și tristețea, și durerea.
Și se-ntorc pe trei cărări, bâjbâind cu ochii-n gol,
Uitând că, dacă e RED, tre' să stea la semafor.

Fericirea nu e-n baruri și nici în minți amețite,
Ea stă-n inimi ce se roagă și se numesc pocăite.
Fericirea nu-i găsită nici în bere, nici alcool,
Ea își face loc în tine când te rogi în dormitor.

Sunt mulți ce își iau sacouri doar din Westfield sau Brent Cross,
Iar până la colț, la pâine, nu-și permit s-o ia pe jos.
Ei s-au născut în mașini și trăiesc așa comod,
Că n-o văd nici pe bătrâna ce tot cere bani la pod.

De e vreunul ca și ei prezent azi în adunare,
Aș vrea să îl rog fierbinte să își facă-o cercetare.
Fericirea nu stă-n firme, nici în BMW-uri tunate,
Ea stă în inimi smerite și lui Dumnezeu predate.

Alții sunt mai fericiți când merg să servească cina,
Asta seară cu colega, mâine seară cu vecina.
Cu cât crește și tot crește numărul de cucerite,
Cu-atât au și ei impresia că li-s viețile-mplinite.

Însă anii trec și trec și ei sunt tot singurei,
Că una n-a fost de-ajuns, ei au vrut să aibă trei.
Fericirea nu stă deci nici în iubirile false,
Ea e-n inimi care vor și pot să stea credincioase.

Să vorbim acum puțin și de cele feminine,
Că și ele își doresc fericire în cămine.
Dar sunt multe, din păcate, ce la Costa se-ntâlnesc,
Ca să nu le-audă frații cum pe alții îi bârfesc.

Barfa nu e bună, soră, și nici critica nu-ajută.
Dacă ai ceva cu ea, du-te, spune-i, nu sta mută!
De ură e plină lumea și de invidii la fel.
Să ne-aducem deci aminte: trebuie să fim model.

Fericirea-i complicată, e o ecuație grea.
O rezolvi prin pocăință și prin nimic altceva.
Roagă-te mereu să ai atitudini creștinești,
Ca să poți, în fericire, scumpele comori să-ți crești.

Fericirea e o răsplată și o primești atunci când dai,
Doar așa ea se dublează și te face să tot ai.
Fericirea e un dar pentru cei ce știu să ierte
Și caută mereu pacea, refuzând ca să se certe.

Fericirea e o artă și-o poți învăța și tu.
Când te îmbie Satan, tu spune-i în față: „Nu!”
Iar acum, spre încheiere, încă-o frază am de spus:
Fericiți sunt toți cei care Îl urmează pe Isus.