Sunt tulburat de mult, dar m-am abținut. Astăzi nu mai pot. Trebuie să vorbesc. Criza actuală o cere. Dacă o ținem tot așa, ne vom stinge într-o generație. Mărturia bisericilor este instrumentul pentru mântuirea oamenilor. Fraților, ne pierdem mărturia! Bisericile riscă să-și piardă relevanța!...
Nici nu știu de unde să încep… Să le iau pe rând?
O biserică, nu-i spun numele, a început să se creadă buricul pământului doar pentru că se află în "capitală"...
Să te ferească Dumnezeu să fie o stare de necesitate și biserica să primească ajutoare materiale … Propovăduitorii altruismului teoretic se transformă într-o clipă în egoiștii cei mai avari. Să te ții ceartă! Mai ales femeile se aruncă asupra ,,prăzii“ ca niște hiene nehămesite. Ideea bună a expediatorilor a fost deturnată și denaturată de atitudinea nepotrivită a celor ce le primesc, făcând ca o binecuvântare să se transforme într-un blestem.
Liderii bisericilor și misionarii au ajuns foarte greu de înțeles... Nu-i poți face să se înțeleagă doi cu doi, iar acolo unde-s patru trebuie neapărat să se despartă și să meargă pe căi diferite. Nu-i vorba despre principii, ci doar de "personalită“.
Bisericile dintr-o anumită zonă, iar nu spun unde, au început să cadă victime unor predicatori prăpăstioși care, nici mai mult nici mai puțin, propovăduiesc "circumcizia târzie“, ca un regret că n-au avut privilejul să se nască... evrei. Poporul ăsta chiar crede că ei conduc lumea! Nu m-ar mira ca ei să se afle și în spatele mișcării pentru noua ordine mondială. Este foarte suspect că mai toate strângerile de ajutoare ajung invariabil la... Ierusalim.
Despre starea morală a bisericilor ce să mai zic? Am ajuns, nu la fel ca oamenii din lume, ci parcă mai răi decât ei! Se trăiește în curvie pe față. Cei ce conduc biserica de acolo nu numai că nu i-au disciplinat, dar i-au lăudat înaintea tuturor! Tot acolo, unii vin beți la Cina Domnului. Toți se ceartă și a apărut o tendință nouă: se dă cinste în adunare celor ce sunt mai bogați. Cu cât sunt mai bogați, cu atâta li se dă mai multă cinste și sunt puși pe scaunul din față. Probabil că banii lor "ung“ roțile pe care se face lucrarea lui Dumnezeu. Fiecare se vrea "mare și tare“. S-au împărțit în cete bazați pe simpatii și fac ferfeliță unitatea bisericii.
Am mai văzut ceva. Există unele biserici "super-spirituale“. Ele sunt preocupate cu "lupta duhovnicească“ cu "căpeteniile demonice“ care stăpânesc străzi, sate, orașe și țări întregi. Pasiunea lor este "scoaterea de draci“, și "luarea în stăpânire“ a caselor, străzilor, satelor, orașelor și țărilor "în numele lui Cristos“... Au ajuns mai rău decât cei pasionați de spiritism, iar adunările lor sunt mai degrabă "sedințe de invocare a duhurilor“, decât adunări în care se stăruiește în învățătura apostolilor. Alții practică un fel de cădere în transă și de comunicare în sunete neinteligibile, exersându-se în producerea extazului religios.
În alte locuri, bisericile au ajuns roabele unor "învățători“ obsedați cu planșe și diagrame despre calendarul profetic. Au ajuns să confunde evenimentele vestite de Domnul Isus și propovăduiesc că venirea Domnului s-a și produs, că ne aflăm deja în Ziua Domnului și că trebuie să instaurăm domnia lui Cristos într-o Biserică biruitoare asupra tuturor formelor de guvernământ și de stat. Ei spun că Antichristul este o formă de împotrivire care a fost deja înfrântă de Evanghelie și că trebuie să implementăm acum biruințele veacului viitor. Văzute cu un ochi critic, din afară, astfel de biserici sunt pline de superstiții, nu de spiritualitate. Unii dintre predicatorii care se vor musafirii noștri sunt așa de dubioși că nu este bine să le dai nici bună ziua, darămite să-i mai și primești în casă!
Ce să mai spun de celelalte biserici? Este clar că ne-am pierdut dragostea dintâi și nu vrem să ne mai întoarcem la Dumnezeu cu pocăință. Oare ce se va alege dintr-un astfel de creștinism? Unele biserici au dat mâna cu dracul și s-au aliat cu puterea politică, devenind un fel de "biserici naționale“ sau "de stat“. Am ajuns că statele lumii care zac în cel rău se pretind a fi "creștine“. S-a instaurat o formă parșivă de curvie cu puterea politică. Biserica este "în pat“ cu mai marii lumii. Cetățenii sunt încreștinați "cu forța“, fără a fi întrebați, fiind botezați doar la câteva zile după naștere. S-a ajuns la un fel de talmeș balmeș în care lumea este proclamată "creștină“, iar bisericile sunt din ce în ce mai lumești, pline de oameni nenăscuți din nou. Pe alocuri, astfel de biserici prigonesc și-i omoară pe cei mai buni creștini...
(va urma continuarea aici ... )