Când faţa lacului e-un clar altar,
Iar frunzele deasupra-i: vitralii,
Să stai sub salcie, lâng-un nenufăr,
Iar sufletu-ţi să pască-n verzi câmpii,

Să vezi săltând în rondul cu pansele
Copii-boboci prin florile-copii,
Să-ţi zboare pe deasupra rândunele,
Amurgul să-ţi dea nimburi stacojii,

În inimă, să 'nalţi o rugă mută,
În vorbe, pe Isus n-o să-L cuprinzi,
În plasa de formule cunoscute,
Pe porumbelul sfânt nu o să-L prinzi. .

O, de ce doar eşecul, golul,
Sau teama, boala, sărăcia,
Să ne aducă lângă Domnul?
Mai bine-ar fi extazul, bucuria

De a trăi, de-a contempla minuni
Ale creaţiei din Univers,
Şi-n revelarea marii-ntelepciuni
Ce e-n Scripturi, în fiecare vers...

Când stânci semeţe-admiri, să-ţi aminteşti:
El sta pe Muntele Măslinilor...
Iar când spre cerul furtunos priveşti,
Să ştii: Va reveni pe caii norilor!

Să fim atraşi cu funii de iubire
Spre rugă, pocăinţă, pace sfântă,
Ne-a dus la El mirabila-I jertfire:
Nuntaşii-nesiliţi să intre-n Nuntă!

13-08-2015