Curbe-n viață arcuiesc,
Neiubiri de adevăr,
'N unii pe care-i iubești
Și în care-ai vrea să speri...

Șerpuiri de linie-dreaptă,
Ocoliș întunecat,
Fac din viața-ți un examen:
-Poți și-acum să fii curat?

-Poți să treci pe puntea-strâmbă
'N linie-dreaptă în oftat,
Să-ți slăvești sfânt Creatorul
Chiar prin șoapta:Te-a uitat?

-Poți să ții linia dreaptă
Și plină de-nțelepciune,
Dacă inima-i un foc,
Sau un întristat cărbune?

-Poți avea gustul cel dulce,
Când ți s-a întins paharul
Plin de suferinți, oftat
De nu-și mai ține hotarul?

-Poți să simți din mângâierea
Celui care te-a creat,
Când din plâns în plâns oftezi,
Sub norul întunecat?

-Poți privi-n continuare,
Cerul cu a lui culoare,
Când în lacrimi se insistă:
-Scoate-mă și-mi fii salvare?

Dacă astea toate, toate,
Le poți duce, suporta
Când-ncercarea-i cerc de foc,
Nu mai plânge, nu ofta,
Mâna Lui-i deasupra ta!

( a nu-și mai ține hotarul= a se revărsa)

28 iunie 2015
Sanda Tulics