Iertare!

Există în lume un strigăt şi-un dor
Ce saltă în piepturi hoinare,
Căci vraja satanei se rupe ușor
Când omul rostește: „Iertare!”

Cândva în grădina pomului vieții
Căzuse sub juguri amare
Și trase pe Terra mantia nopții,
Părinții ce strigă: „Iertare!”

De-atunci, întocmirea în calde culori
Ce șade plutind lângă soare,
E plină de crime, minciuni și fiori
Ce strigă-mpreună: „Iertare!”

În curgerea vremii, sub marea micime,
Sărim pe secunde fugare
Spre marea-ntâlnire cu Sfânta Treime
Cerând printre lacrimi: „Iertare!”

Dar, cum să trăiesc în slăvita domnie,
Cu ziduri pe veci lucitoare?
E-o singură cale – pe crucea pustie
Hristos suspinase: „Iertare!”

22.06.2015