MI-E DRAGĂ, TARE, PRIMĂVARA...

Mi-e dragă, tare, primăvara
Doresc poeme să-i dedic
Sunt trist când o răpește vara.

Din iarba verde mă ridic
Înveșmântat în fericire
Și, parcă, nu mai vreau nimic.

M-a cercetat, mi-a dat de știre
Cum că-s în lume călător
Spre ideal și nemurire.

Mă urmărește-al ei decor
Chiar de mă aflu în pustie
(Sau, chiar în luna lui cuptor)

Provoacă mugurii din vie
Să poarte rod înmiresmat,
Să dea la oameni bucurie.

Sosirea ei a generat
Treziri din stările precare
O îndrăgesc: mi-a arătat

Lumina cea nemuritoare.

George Cornici/14 Mai, 2015