Dacă ajung la Domnul, voi vedea!


Pe veci am să rămân cu Tine
N-am să Te las, orice ar fi
Doar lângă Tine, simt că-s bine
Al meu necaz, doar Tu îl știi.

Doar Tu cunoști povara mea
Și lacrimile ce-am vărsat,
Când am văzut mânia Ta,
Pământul s-a cutremurat...

Am fost de tot înspăimântat
Și-am înțeles cât am greșit...
Știu, Doamne, mult Te-am supărat
Și azi regret, că Te-am rănit.

Căci am rămas trist, supărat,
Cu o povară mult prea grea,
Fără nădejde și speriat,
Doar eu, cu amărăciunea mea...

M-am răzvrătit și am strigat
Și socoteală Ți-am cerut,
Eram cu totul derutat
Mă întrebam, ce am făcut?

De ce osânda aceasta rea
Mă apasă chiar atât de greu?
De ce-am primit pedeapsa Ta
Eu oare, am fost cel mai rău?

Răspunsul, numai Tu Îl știi
În fața Ta, eu mă smeresc
Și-Ți cer: rămâi, cu mine fii,
De-s singur, eu mă rătăcesc!

De-s singur, fără apărare,
Voi fi de toți batjocorit
Căci milă n-au și nu îi doare
Necazul, unui om lovit.

Lumina mea să fii, Isus!
Să nu mă lași singur, o clipă
Eu, am credință-n ce mi-ai spus
Dar fără Tine-s slab, mi-e frică.

Eu în Cetatea Împărătească
S-ajung cu Tine, îmi doresc
În lumea cea de sus, cerească,
Să văd din nou și să-Ți slujesc.

Amin

Câmpia Turzii, 29 aprilie 2015