Aşa ai iubit şi aşa mai iubeşti




Din văile adânci, din furtuni şi dureri
Mâna-Ţi preasfântă, pe vecii ne-a scăpat,
Tu ne-ai adus din belşug mângâieri
Şi prin iubirea-Ţi, viaţă ne-ai dat.

Nu Te ştiam, n-auzeam Glasu-Ţi sfânt,
Glasul duios ce chema la salvare,
Noi rătăceam prin pustiul pământ
Dar Tu şi atunci ne iubeai pe fiecare.

Lumina Ta sfântă, strălucea neîncetat
Dar noi eram orbi, străini de iubire
Tu ne-ai atins şi ne-ai scos din păcat
Ai pus în noi un duh de fericire...

Aşa ai iubit şi aşa mai iubeşti,
Fără de margini, fără hotare...
Tu eşti izvorul ce veşnic ţâşneşti
Apă de viată şi de iertare !


Amin !