Diafanã floare de omãt,
Filigran, neprihãnitã stea,
Chipul tãu s-a stins senin, încet,
Lãcrimȃnd tãcut pe fruntea mea.

Scurtã ți-a fost trecerea în zbor
Dar asemeni ție sunt și eu;
nu știu cȃnd mã nasc
și nici cȃnd mor:
Taina o cunoaște Dumnezeu!

Ȋn noianul vieții, pe pãmȃnt,
Nu poți spune stingerii ființei, nu!
Și nu poți pãși peste Cuvȃnt
Ȋntr-o altã viațã cȃnd vrei tu.


Botoșani