Eu nepăsător, nu stau!


Mie, îmi place tare mult
Să Îl slujesc pe Isus,
Pe cei slabi să îi ajut
Aşa cum Domnul mi-a spus.

Vreau să fiu de ajutor
Celor, ce putere n-au
Chiar dacă nu mi-e uşor
Eu, nepăsător nu stau!

Cu mine-n bloc, locuieşte
O femeie amărâtă...
Ea nu umblă, nu păşeşte,
La pat, este ţintuită...

Doar într-un căruţ, mai rar
Ea, e scoasă la plimbare;
Pentru ea, este un dar
Şi e bucuroasă, tare.

Un nepot îndepărtat
Care o mai vizitează,
O ridică de pe pat
În cărucior, o aşează...

O scoate în parc la soare;
Chipul ei se înseninează
Şi nimica n-o mai doare
Faţa, toată-i radiază.

Vede lumea, mai vorbeşte,
Alt om parcă a devenit
La copii cu drag priveşte
Şi ea, mult şi-ar fi dorit...

Dar nu s-a învrednicit
Nimeni, nu o moşteneşte
Şi-a dorit, dar n-a primit
N-a avut pe cine creşte...

Mie, Domnu-n gând mi-a pus
Să o caut, tot mereu.
Şi aşa am făcut, m-am dus,
Să-i vorbesc de Dumnezeu.

Şi mama o vizitează
Încărcată cu de toate;
Cu blândeţe o tratează,
Face pentru ea ce poate.

O spală şi o hrăneşte
Şi-o ajută cu plăcere
Despre Isus îi vorbeşte
Şi de a Lui Îndurare.

Pentru cei ce-s păcătoşi
Şi Cuvântul nu împlinesc
Pentru cei ce-s veninoși
Şi pe Domnul, răstignesc

Eu cu mama ne rugăm
Domnul, să o înţelepţească
Să-i vorbim continuăm
Pe Domnul, să Îl primească

Şi atunci, mai uşor va fii
Viaţa, ca să o trăiască
Şi putere va primi
Pe Isus, să Îl slujească.

Amin

Câmpia Turzii, 12 ianuarie 2015