Din cer de vis se întinde nemurirea,
Ascunsa viaţă ce-n uitare a stat
Cât timp în lupte s-a întins omenirea
Spre tronul ce în ceruri l-a aflat.

În zăngănit de arme n-a dorit
Să îşi descopere a sa existenţă,
Căci nu poate fi în viaţă cucerit
Un cer cu a baionetelor prezenţă.

Nici bombe cerul nu au descuiat
Să lase afară să curgă din el
Un miez de veşnicie înflăcărat
Ce a ars în pieptul lui Emanuel.

Iubirea îi cheia ce nu au găsit
Acei ce pentru slavă s-au luptat,
Şi doar prin ea în cer va fi primit
Acel care nu slava a căutat

Ci a inimii divine încântare,
Căci cerul este în adânc de ea
Şi-n inimă accesul nu îl are
Nimeni ce s-o iubească n-ar putea.