Foarte mult mă întristează
Un cuvânt lumesc, păgân,
Nu-mi place, mă deranjează..
Cuvântul este “crăciun”.

Tot mai mult în adunare
La amvoane-i folosit,
Și-n poezii și-n cântare;
Oare cine ne-a mințit?

Unde scrie în Scriptură
Fraților, acest cuvânt?
Ce prostii scoatem pe gură
Și-ntristăm pe Duhul Sfânt!

Ce ușor luăm din lume
Lucrurile fără preț!
Obiceiuri, stiluri, nume;
Uitând de Cel ce-i măreț.

Cei ce vor, sincer, să fie
Creștini cu adevărat
Vor primi cu bucurie
Sfatul pe care l-am dat.

Vor avea grija de-acuma
La ce spun, gândesc și fac
Pentru ca întotdeauna
LUI să îi fie pe plac.

Cei firești cu siguranță
Deja m-au și judecat,
Neacordând importanță
Îndemnului meu curat.

Pe cei ce-au păstrat credința
Domnul îi va răsplăti,
Fiindcă ei și-au dat silința
În toate lumină-a fi.

Faceți doar o încercare:
Celor ce îi întâlniți
Puneți-le o-ntrebare
“Astăzi ce sărbătoriți?”

Veți vedea, majoritatea
Nu știu ce sărbătoresc;
Nu știu că Divinitatea
A luat chip omenesc.

Și-a venit la noi în lume
Să putem fi mântuiţi,
Să ne dea un veșnic nume,
Sus în Rai să fim primiţi.

Cei mai mulți, spun cu tristețe,
Uită de Sărbătorit;
Nu-i farmec nici frumusețe
Fără Domnul cel slăvit.

Bazându-mă pe Scriptură,
Un lucru vreau clar să-l spun:
Nu e nicio legătură
Între Isus și “crăciun”!
Amin.
06 ianuarie 2015