Samson

Înzestrat de Dumnezeu,
Cu o putere foarte mare,
Am omorât pe loc un leu
Ce l-am întâlnit (odată) pe cărare.

Și lanțuri eu rupeam, ca firele de ață,
Cu Dalila sus într-o odaie.
O, de-aș fi ascultat de-a Domnului povață,
Ca părul de pe cap să nu mi-l taie.

Pe filisteni adesea am bătut
Cât am trăit în ascultare,
Dar, vai, puterea toată am pierdut
Și-acum nu mai sunt eu... cel tare.

Fără ascultare nici Tu, Doamne, nu rămâi,
Și orb, și gol, sunt robul lor pe viață.
De-aș mai avea puterea cea dintâi,
Aș asculta acum a Ta povață!

Între doi stâlpi ce casa susținea,
Tu ruga mea din nou ai ascultat.
O clipă iar mi-ai dat puterea Ta
Și casa peste filisteni s-a dărâmat!

Trecut-au de atunci mulți ani la rând,
Istoria veche încă azi, copii, mai spune
Că fără Domnul și ascultare pe pământ,
Ești cel mai slab, chiar de Samson e al tău nume.

Marius Alexandru
Chicago, 09/19/2014