Lacrimi - dar de bucurie
Tema abordată în acest eseu, mă duce cu gândul la o situaţie asemănatoare celei descrisă mai sus, când, o bună prietenă, a venit la mine după o conferinţă creştină cu o mamă, întrebându-mă dacă am să-i spun "ceva" ei (mamei) care avea un adolescent autist. Primul gând a fost acela de a mă întreba: "Ce aş putea să spun eu, mamei care are copilul aşa de bolnav şi cum aş putea eu să-i alin suferinţa de paisprezece ani acestui copil al ei?"
Mama aceasta, nu frecventa biserica într-un mod constant şi era disperată datorita situaţiei în care se afla. Şi totuşi, Domnul, a avut mângâieri pentru ea, i-a vorbit ca unui copil rănit, dar, foarte iubit. I-a legat rănile cu Duhul Sfânt, a primit rugăciunea pe care, înainte nu o practica; i l-a descris pe fiul ei ca pe cea mai mare şi dulce comoară, i-a spus cât de mult îl iubeşte pe fiul ei, El - ISUS, i-a asigurat viaţa ei şi a lui în mâinile Lui, şi totul, într-o conversaţie dumnezeiască, în care, mama, plângea şi spăla suferinţa cu lacrimi amare înaintea Domnului.
Două întrebări i-au fost puse mamei:
1. Mai vrei acum, după dovada dragostei Mele să insişti în autodistrugerea ta?
2. Ai mai vrea acum să-l compari pe copilul tău bolnav cu alţi copii de vârsta lui şi să doreşti a-l schimba cu altul?
Mama a fost extrem de surprinsă de întrebările puse, dar, a răspuns căci copilul ei este cel mai scump copil, cel mai bun şi cel mai minunat pentru ea. Am îndrăznit apoi să o întreb dacă şi-ar fi dorit un copil sănatos şi total legat în păcatele în care, enorm de mulţi tineri se găsesc în ziua de azi?...
Parcă trezită dintr-un somn, mi-a răspuns cu un categoric: NU ! La plecare, ne-am îmbrăţişat şi m-am bucurat să pot lăsa o mamă în braţele Domnului, împăcată cu Cerul pentru ceea ce i s-a adus înainte, iar eu, am fost ruşinată ca de fiecare dată când Domnul are răspunsuri-medicament pentru fiecare inimă, hrănirea cu lacrimi, făcându-se acum cu lacrimi de bucurie.
comentariu la eseul Hrănit cu lacrimi de Ph. Yancey
15 martie, 2012, Sanda Tulics