“Dumnezeu este Dragoste. Din Dragoste pentru noi a jertfit Dragostea Lui
pe cruce ca să ne salveze și să ne arate cât de mult ne Iubește.”

Mă-ntreb adeseori pe mine
Din Biblie multe-ntrebări
Și-aș vrea să meditați cu mine
Să-mi spuneți a voastre păreri.

Spuneți-mi, cine poate înțelege
Iubirea Lui până la sfârșit?
Nici o filosofie or lege
N-o să explice deslușit.

Cine din noi o să iubească
Așa cum Domnul a iubit?
Cine din noi o să jertfească
Așa cum Domnul a jertfit?

Iarăși m-afund în meditare
Și mă gândesc ce-a făcut El
Oare cât aș putea face oare
Din ce-a făcut Emanuel?

Dar Dumnezeu Tatăl? —
Singurul Fiu jertfă Și-a dat
Pentru țărână, pentru-o gloată
Ce l-a respins, ce l-a trădat.

Eu prețuiesc viața mea
Și-aș vrea să o păstrez,
Dar dacă-s cei dragi în pericol
N-o să preget să îi salvez.

Viața mea aș da degrabă
Să-mi văd bine familia mea
Copii, soț, mamă și tată,
Un prieten, dacă-ar merita.

Dar să-mi dau fiul meu ca jertfă
Sunt sigură că n-aș putea
De-i unicul, nu e nici vorbă,
Nici unul—zece de-aș avea.

Cine din voi și-ar da copilul
Scuipat de toți, batjocorit,
Urât și huiduit de gloate,
Bătut de tot și omorât?

Să-mi dau copilul meu ca jertfă?
Pentru nimeni nu aș putea
Pentru tâlhari, curve și vameși
Răi, păcătoși—nici atâta.

Nici voi n-ați da nici pe-o clipită
De mări și țări ați câștiga,
L-ați ocroti de-o gâză mică,
Un leu ați fi în preajma sa.

Noi oamenii dăm multă valoare
Unui boț de humă, fiu de om,
Dar cât de mult preț punem oare
Pe Isus, Fiul cel de Domn?

Căci oamenii nu se compară,
Nu-s pe-o treaptă cu Dumnezeu
Suntem țărâna-i la picioare
Cu noi să facă ce vrea El.

Dar Dumnezeu a dat totul!
Cum a putut oare?
Să-și deie singurul Său Fiu—
E o enigmă foarte mare.

Cinstit vorbind, eu nu l-aș da
Pe Fiu, să fi fost Dumnezeu...
Căci oamenii n-au meritat...
Ce bine... El nu-I cum sunt eu!

El a iubit, ah, ce-a iubit
Pe oameni Dumnezeu
Pentru-un moment El ne-a iubit
Mai tare ca pe Fiul Său.

La perspectiva Lui Dumnezeu
Concluzia m-a lăsat uimit—
De valoarea sufletului meu (și-al tău),
Perplex am rămas, umilit.

Doar când m-am pus în locul Său,
Din poziția de părinte,
Nu ca un simplu spectator
Căruia puțin îi pasă sa ia-aminte.

Abia atunci am înțeles
De greutatea jertfei Sale
Și cât de mare a fost la preț
Și ce valoare are.