Ștefan
Autor: Ionel Adrian Gugea
Album: fara album
Categorie: Diverse
Tu, cel dintâi dintre martiri,
Ștefan, te zbați în praf și-n sânge,
Fără de plâns ori tânguiri,
Când roi de pietre, trupu-ți frânge;
Cumplit, vazduhul se-nfioară,
Iudeii-nverșunați, te-omoară.


Om drept și plin de Duhul Sfânt,
Învinuit, cu nedreptate,
De martori fără crezământ,
Cohortele întărâtate,
Ucid profeții fără vină,
Și-atrag mânia cea divină.


Agonizând, în sus privești,
Spre cerul ce deschis, te cheamă,
Găsind putere să grăiești:
-Păcatul nu li-l lua în seamă!
Și-L vezi domnind, pe Tatăl, care,
Pe Fiul Său la dreapta-I are.


Și încă, chipul tău zdrobit,
E-adoima fețelor de îngeri,
Pentru-adevărul ce-ai iubit,
Deși de-acuma, râuri, sângeri,
Triști, toți smochinii de pe vale,
Plecară frunzele în cale.


Rabini, cu filacterii lungi,
Și fariseii acuzării
Cu bărbi cernite și prelungi,
Da, tocmai ei te dau pierzării.
Iar vuietul turbat, de gloate,
Răsună până în cetate.


Ești condamnat c-ai fi hulit,
Ca altcândva Mânuitorul,
Ce L-ai vestit, neocolit,
Și-atunci te-a osândit soborul,
Cuvântul, aprig răscolește,
Neprihănitul de-l vestește.


Dar tu, ales-ai să asculți
De Dumnezeu și nu de semeni
N-ai pregetat să îi infrunți
Ca lui Christos să I te-asemeni
Și-acum plătești tribut de moarte,
De răsplătire să ai parte


Îngenuncheat, dar nu învins,
De ai simțit că se sfârșește
Rostit-ai tare, când te-ai stins:
-Duhul meu, Doamne, îl primește!
Astfel ți-ai încheiat menirea,
Și ne-ai lăsat doar pomenirea.


Mai toți, azi, ne numim creștini,
Dar ne-afirmăm doar de pe limbă,
Iar ca și Ștefan ni-s puțini,
Trăirea noastră, nu se schimbă.
Unde-i credința jertfitoare?
Unde e slava viitoare?


Adeseori ne căinăm,
De netriumful mărturiei,
Dar prea ușor ne înclinăm,
Căzând în fața vitregiei.
Ne temem pentru-a noastră viață,
Și credem bâjbâind ca-n ceață.


O, nu uitați, că nu clădim
Aici, averi nepieritoare,
Ci goi plecăm, când ne pornim,
Spre veșnicie, fiecare!
Câți vor putea atunci să spună,
Că au luptat lupta cea bună?


Ne-ajute Domnul, ca pe nori,
Uitând de prigoniri și jale,
Să ne-nălțăm biruitori,
Cântându-i mii de osanale,
C-un suflet vesel, ce tresaltă,
Și noi cu sfinții laolaltă.


12.09.2014




Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/128691/stefan