Prin ce autoritate?
Autor: Anonim
Album: fara album
Categorie: Adevărul

Prin ce autoritate?

 

            Judecători 17:6 descrie situaţia haotică din Israel după moartea lui Moise şi a lui Iosua: “În vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea”. Nu erau sub nici o autoritate. Fiecare făcea ce credea el că e bine. Puteau arde şi distruge proprietăţi, puteau fura şi ucide. Nu luau în seamă nici o restricţie. Mafia era alcătuită din oameni, care fac numai ce e bine pentru ei. Oamenii religioşi făceau ce credeau ei că era bine. Confuzia şi diviziunea erau rezultatul nerespectării autorităţii Bibliei. Această lucrare este un studiu al autorităţii în religie.

 

Este importantă această întrebare?

 

            Când Isus predica în templul iudeu, conducătorii L-au întrebat: “Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?” (Matei 21:23). Aceste sunt întrebări foarte bune în orice chestiuni religioase. Fiecare persoană religioasă ar trebui să se confrunte cu aceste întrebări în legătură cu tot ceea ce îi învaţă pe ceilalţi. Vă întrebaţi cu ce putere faceţi tot ceea ce predicaţi şi faceţi din punct de vedere religios? Vă întrebaţi cine v-a dat această putere?

            Isus a răspuns cu o a treia întrebare însemnată. El a întrebat: “Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” (Matei 21:25). Există doar două surse de autoritate – cerurile şi oamenii. Vreţi să examinaţi autoritatea religioasă pe care o urmaţi? Veţi cerceta dacă autoritatea aceea vine din cer sau de la oameni? Nu poate să parvină decât de la una ori cealaltă. Cei mai mulţi oameni urmează autoritatea oamenilor privitor la religie.

            Situaţia religioasă haotică şi împărţită, din lume, este rezultatul faptului că fiecare face ceea ce crede că e mai bine. Fiecare dintre noi trebuie să realizeze importanţa respectării şi urmării autorităţii din ceruri şi nu a celei oamenilor. Trebuie să ne dorim să ne întrebăm cu ce putere facem tot ce facem privitor la religie, şi cine ne-a dat această autoritate. Trebuie să aflăm dacă autoritatea noastră vine din cer sau de la oameni.

 

Nu Dumnezeu este autorul confuziei

 

            1 Corinteni 14:33 spune că Dumnezeu nu este autorul confuziei, ci al păcii. Confuzia din lumea religioasă nu vine de la Dumnezeu, ci de la oameni. A fost cauzată de eşecul descoperirii autorităţii pe care o urmăm. Faptele Apostolilor 9:14 spune că Saul avea putere de la mai-marele preot al iudeilor să-i închidă pe toţi cei care se închinau lui Hristos. Motivul pentru care Saul îi persecuta pe Creştini, era faptul că puterea lui venea de la oameni, nu de la Dumnezeu. Nici o întrebare nu este mai fundamentală şi importantă decât cea în legătură cu autoritatea în materie religioasă. Prin ce autoritate credeţi ceea ce credeţi?

            Autoritatea oamenilor este dusă mai departe prin tradiţia umană. Cuvântul “tradiţie” înseamnă “ceea ce este transmis ca autoritate”. Oamenii de azi sunt catolici, metodişti sau anglicani din cauza tradiţiilor lumeşti transmise de către părinţii lor. Tradiţiile religioase nu vin din cer, ci de la oameni.

            Isus a spus că conducătorii iudei din vremea Lui au denigrat poruncile lui Dumnezeu prin tradiţiile lor lumeşti (Matei 15:3). Este acelaşi lucru pe care-l fac oamenii de azi. Mai departe, Isus a spus că aceşti oameni au eliminat orice efect al poruncilor lui Dumnezeu prin tradiţiile lor (versetul 6). Oamenii din zilele noastre fac la fel. Isus a spus, în mod clar, că închinarea după tradiţiile lumeşti este deşartă, zadarnică, sau inutilă (versetul 9). Astfel de închinare după tradiţiile lumeşti este la fel de zadarnică şi la fel de nulă şi astăzi.

 

Autoritatea este puterea de a controla

 

            Matei 8:9 descrie un om cu autoritate militară. El şi-a spus: “Îi spun acestui om: Du-te! Şi se duce. Îi spun altuia: Vino! Şi el vine. Şi servitorului meu îi spun: Fă asta! Şi el face.” Autoritatea este puterea de a controla. Este modelul pe care oamenii îl urmează în toate aspectele din viaţa lor. Fără respect faţă de autoritate, nu ar putea exista ordine sau unitate în societate. Oamenii au recunoscut anumite tipare, pe care le-au acceptat ca modela de autoritate.

            Care este modelul de autoritate în religie? Cum putem să ne întoarcem de la autoritatea laică a oamenilor la autoritatea divină a raiului? Cum poate fi separată autoritatea care vine de la Dumnezeu de autoritatea care vine de la oameni?

            Dumnezeu este sursa întregii puteri şi autorităţi. Faptele Apostolilor 1:7 spune că Tatăl a păstrat sub stăpânirea Sa vremea revenirii Lui Hristos. Întreaga autoritate reală se întoarce la Dumnezeu. Dumnezeu nu are nici o putere sau forţă superioară Lui. El este Însuşi sursa de la care trebuie să parvină întreaga autoritate. El este punctul de pornire al tuturor modelelor de autoritate.

 

Isus are întreaga autoritate în ceruri şi pe pământ

 

            Isus a primit de la Tatăl întreaga autoritate în ceruri şi pe pământ. Ioan 5:27 spune că Dumnezeu I-a dat lui Hristos autoritatea să judece, pentru că El este Fiul Omului. Ioan 17:2 spune că Dumnezeu I-a dat lui Isus putere asupra tuturor făpturilor. În Matei 28:18, Isus a spus: “Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ”. Acest verset îl exclude în mod evident pe Papa Romano - Catolic, care susţine că are toată autoritatea pe pământ.

            Isus Hristos este capul bisericii (Efeseni 1:22). Acest status este “mai pe sus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor” (versetul 21). Toate lucrurile sunt la picioarele Lui. Nuci un om sau un grup de oameni nu trebuie să conducă biserica lui Hristos. Fiind capul bisericii, El are întreaga autoritate, în cer şi pe pământ. Din moment ce Isus are întreaga putere, oamenii nu au nimic.

 

Apostolii au fost duşi în adevăr

 

            Dar Isus nu a scris nici una din învăţăturile Sale pentru biserică. El a promis că acest lucru se va face de către apostolii Săi, sub îndrumarea Duhului Sfânt. El a spus că Tatăl va trimite Duhul Sfânt, în numele lui Hristos, care să-i înveţe pe apostoli toate lucrurile şi să le aducă aminte ce le spusese Isus (Ioan 14:26).

            Această promisiune importantă arată  (1) că Isus, personal, nu a predicat despre toate lucrurile în timpul cât a fost pe pământ.  (2) ci, era Duhul Sfânt cel care avea să spună toate lucrurile, prin intermediul apostolilor.  (3) Duhul Sfânt urma să le aducă aminte apostolilor ce le spusese Isus.  (4) acest lucru arată clar că singurii apostoli îndrumaţi de Duhul Sfânt, să dezvăluie întregul adevăr, au fost apostolii lui Hristos, special aleşi.

 

Aceasta este o neînţelegere majoră a autorităţii lui Hristos

 

            Planul lui Dumnezeu, Tatăl, care l-a trimis, în numele lui Hristos, pe Duhul Sfânt să scrie Noul Testament este neînţeles o mulţime de oameni. Înainte de a Se înălţa la cer, Isus le-a promis apostolilor aleşi: “Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16:13). Observaţi, cu mare atenţie, aceste părţi ale promisiunii lui Isus, pe care lumea de azi le înţelege greşit.

           

(1)     Duhul Sfânt este “Duhul adevărului”. El i-a inspirat pe apostoli să scrie Noul Testament. Din cauza rolului vital al Duhului, de a inspira Cuvântul lui Dumnezeu, El este de multe ori numit “Duhul adevărului”. El este Duhul care a dezvăluit adevărul lui Isus (Ioan 14:17, 15:26). Penticostalii şi spiritualiştii de astăzi nu reuşesc să vadă scopul pe care Dumnezeu l-a avut pentru Duhul Său, de a-i conduce pe apostoli spre scrierea adevărului Noului Testament.

(2)   Altă parte neînţeleasă din promisiunea lui Isus este cine urma să fie îndrumat de către Duh – doar acei apostoli care îşi aduceau aminte ceea ce îi învăţase Isus, în timpul pe cere îl petrecuse alături de ei, pe pământ (Ioan 14:26). Faptele Apostolilor 1:2 spune că Isus, prin Duhul Sfânt, a dat porunci apostolilor pe care îi alesese. Aceşti apostoli aleşi au fost cei îndrumaţi să aştepte în Ierusalim îndeplinirea promisiunii Tatălui, pogorârea Duhului, aşa cum spusese Isus (Faptele Apostolilor 1:5). Doar aceşti apostoli aleşi au primit puterea Duhului, care i-a îndrumat spre adevăr (Faptele Apostolilor 1:8). Uitaţi-vă cu atenţie la cine se referea Isus când a spus: “Veţi primi putere” – doar apostolii Săi aleşi.

(3)   A treia greşeală este să ne aşteptăm la mai mult adevăr inspirat de sus, în ziua de azi, care să fie adăugat Bibliei. Apostolii au fost îndrumaţi spre “întregul adevăr”, adică întregul adevăr care va fi dezvăluit vreodată. Dacă “întregul” adevăr a fost aflat prin apostoli, nici o fărână de adevăr nu mai poate fi dezvăluit astăzi. Apostolii Lui Hristos au fost inspiraţi de Duhul să scrie întregul adevăr, şi această revelaţie completă a adevărului este Biblia. Nu există adevăr aflat de la Dumnezeu, pe care să nu-l găsim în Biblie. Apostolii au fost îndrumaţi spre “întregul adevăr” (Ioan 16:13).

 

Nu există apostoli sau profeţi astăzi

 

            Isus Şi-a ţinut promisiunea importantă şi L-a trimis pe Duhul Sfânt asupra apostolilor în Ziua Penticostului la iudei, La cincizeci de zile după Învierea lui (Faptele Apostolilor 2:1 –4). Faptele Apostolilor 2:33  evidenţiază faptul că dovada exterioară, care a putut fi văzută şi auzită arată că Duhul S-a pogorât, aşa cum promisese Isus. În acea zi, apostolii au primit puterea promisă a Duhului Sfânt, care avea să-i ducă spre adevăr.

            Inspiraţia Duhului Sfânt s-a pogorât asupra apostolilor aleşi, dar aceşti apostoli au transmis, la rândul lor, altor oameni, inspiraţia, prin punerea mâinilor asupra acestora (Faptele Apostolilor 8:18, 19:6; 2 Timotei 1:6). Acest lucru i-a făcut pe oameni profeţi, sau oameni care, de asemenea, vorbeau şi scriau pentru Dumnezeu, prin inspiraţia Duhului Sfânt. Astfel, apostolul Pavel a putut scrie că fiii oamenilor au primit mesajul lui Dumnezeu, dezvăluit “sfinţilor apostoli şi profeţi ai lui Hristos, prin Duhul” (Efeseni 3:5). Apostolii şi profeţii erau oameni inspiraţi de Dumnezeu.

 

Eşti apostol sau profet?

 

            Revelaţia Noului Testament al lui Dumnezeu a venit prin intermediul sfinţilor apostoli şi profeţi (Efeseni 3:5), şi nu prin oamenii neinspiraţi, contemporani nouă. “…oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21), referindu-se aici la scriitorii inspiraţi ai Vechiului Testament. Evanghelia lui Hristos a fost propovăduită şi scrisă de oameni, care au vorbit “prin Duhul Sfânt trimis din cer” (1 Petru 1:12). Astăzi nu există sfinţi apostoli sau profeţi, şi chiar dacă ar fi, nu ar mai avea ce adevăr să dezvăluie, din moment ce adevărul complet a fost finalizat şi dezvăluit în Biblie. Pavel îi avertizează pe cei care se cred profeţi sau inspiraţi de Duhul, să ia seama de scrierile sale inspirate, pentru că acelea sunt poruncile Domnului (1 Corinteni 14:37). Astfel şi numai astfel porunceşte Dumnezeu .

 

Nimeni nu are inspiraţie sau autoritate apostolică în zilele noastre

 

            Isus le-a promis apostolilor Săi aleşi că vorbele lor vor fi legate în cer (Matei 18:18). Dat fiind faptul că vorbele inspirate ale apostolilor, păstrate în Noul Testament au puterea de a ierta păcate, Isus a promis că apostolii vor ierta păcate sau vor ţine păcate (Ioan 20:23). Nimeni nu a mai avut această putere de la moartea apostolilor. Dar, apostolii nu mai sunt necesari astăzi, din moment ce scrierile lor, cuprinse în Noul Testament reprezintă revelaţia completă şi permanentă şi autoritatea pentru veşnicie. Nimeni nu poate, astăzi, să se laude cu ceea ce Pavel numeşte “stăpânirea noastră” (2 Corinteni 10:8), pentru că nimeni nu are inspiraţia sau autoritatea apostolilor. Dumnezeu nu ne-a dat puterea inspiraţiei miraculoase, pe care i-a dat-o lui Pavel (2 Corinteni 13:10). Nimeni nu beneficiază şi nici nu are nevoie de inspiraţie apostolică sau de autoritate. Avem Biblia.

 

Scripturile reprezintă astăzi unica autoritate a lui Dumnezeu

 

            Cea mai mare greşeală a lumii religioase de astăzi este acceptarea unor oameni sau a scrierilor unor oameni, ca fiind autoritatea, pe care s-o urmeze, în locul Cuvântului inspirat de Dumnezeu, Scripturile. Întregul adevăr dezvăluit se află în Biblie (Ioan 16:13). Scripturile sunt inspirate de Dumnezeu, referitor la învăţătură, mustrări, corectare, şi îndrumarea spre neprihănire, astfel încât omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună (2 Timoteu 3:16, 17). A fi cu totul destoinic înseamnă a fi împuternicit general de către Scriptură.

            Ni se porunceşte să studiem şi să împărţim corect Cuvântul Adevărului, astfel încât să fim recunoscuţi înaintea lui Dumnezeu, ca lucrători care nu au de ce să le fie ruşine (2 Timotei 2:15). Aceasta înseamnă că Biblia este Cuvântul Adevărului lui Dumnezeu şi trebuie să fie înţeles corect, dacă vrem încuviinţarea lui Dumnezeu. Cuvintele lui Isus ne vor judeca în Ziua Judecăţii (Ioan 12:48), dar aceste cuvinte pot fi găsite numai în Biblie. Isus n-a scris El Însuşi aceste cuvinte, ci i-a inspirat pe apostolii Săi şi pe profeţi, prin Duh. Dacă cineva nu urmează scrierile apostolilor, respinge poruncile lui Dumnezeu (1 Corinteni 14:37).

 

Fără legătură directă cu Dumnezeu

 

            În afara ascultării cuvintelor apostolilor, nimeni nu are legătură cu Dumnezeu. Creştinii trebuie chiar să întrerupă orice fel de legături cu cei care nu ascultă cuvintele apostolilor (2 Tesaloniceni 3:14). Omul care Îl cunoaşte pe Dumnezeu a realizat aceasta prin ascultarea cuvintelor apostolilor (1 Ioan 4:6). Cine nu urmează cuvintele apostolilor, nu vine de la Dumnezeu. Prin cuvintele apostolilor, fiecare om poate face diferenţa dintre duhul adevărului şi duhul rătăcirii (1 Ioan 4:6). Prin compararea diferitelor învăţături cu cele ale apostolilor, putem vedea duhurile false ale profeţilor mincinoşi din lume (1 Ioan 4:1). Trebuie să ne uităm în Scripturi să verificăm dacă cele auzite sunt adevărate (Faptele Apostolilor 7:11). Dacă este scris în Biblie, este adevărat, dacă nu, e minciună. Biblia reprezintă unica autoritate în religie, a lui Dumnezeu.

 

Cu ce putere faci tu aceste lucruri?

 

            Următoarea listă a tradiţiilor religioase populare nu a venit din cer, ci de la oameni. Alături de fiecare obicei, este notat un verset din Biblie, pe care să-l folosiţi pentru a afla dacă aşa se obişnuieşte. Întrebaţi-vă cu ce putere fac oamenii aceste lucruri, şi de la cine au această putere: moştenirea păcatului – Ezechiel 18:20

                                                  stropirea pruncilor – Faptele Apostolilor 8:12

                                                  botezul prin stropire - Faptele Apostolilor 8:38

                                                  mântuirea înainte de botez – Marcu 16:16

                                                  numai credinţa – Iacov 2:24

                                                  imposibilitatea căderii în păcat – 1 Corinteni10:12

                                                  închinarea de Sabat (sâmbătă) – 1 Corinteni 16:2

                                                  nici un nume – Faptele Apostolilor 4:12

                                                  mijlocirea Mariei – 1 Timotei 2:5

                                                  femei-predicator – 1 Corinteni 14:34

                                                  biserica la alegere – Matei 16:18

                                                  folosirea instrumentelor muzicale – Efeseni 5:19

                                                  apelativul “părinte” acordat preoţilor – Matei 23:9

                                                  serviciul de închinare ţinut în limba latină – 1 Corinteni 14:19

                                                  Cina Domnului lunară – Faptele Apostolilor 20:7

                                                  purgatoriul – Luca 16:26

                                                  Petru, fundaţia – 1 Corinteni 3:11

                                                  episcopi burlaci – 1 Timotei 3:2

                                                  crezuri ale bisericii – Apocalipsa 22:18, 19.

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/127985/prin-ce-autoritate