Știu pe CINEVA care recondiționează... amintiri

... se aud în noi și lângă noi, la tot pasul  plângeri, plângeri... cupe de lacrimi ce îşi arată ''plinul -ochi'' al lacrimilor suferințelor...

   Se țes din ele perdele dese ce nu lasă niciun strop din lumina ce ar intra pe fereastra sufletului...

   Se fac ''prietenii '' pe suferinţi baricadate din păreri mai mult sau mai puțin sincere, se dau sfaturi... după cum se pricep cei din jur și așa, te trezeşti în mijlocul unor amintiri... atât de dureroase cu care nici măcar n-ai plecat la drum...

   Astfel se nasc niște hăuri adânci  care încriminează persoane pe care nu le ști, nu le cunoști, nu le-ai văzut în viața ta dar... ''din dragostea - solidară''... te trezeşti personaj important în viața... amintirilor... cuiva pe care nu-l cunoşti, nu ști nimic despre el, n-ai absolut nimic ''de-a face ''cu el decât... povestea lui meșteșugită după caracter, personalitatea maturizată departe de... lumină.

   Îl porți în inimă cu supărare pe cel ce ''i-a făcut viața amară'' noului tău prieten... îl judeci {fără să fi absolvit studii în drept} îl ''dai mai departe'' și altora care nu-l cunosc... până va fi ''asfixiat'' de noua sa imagine... până nu va mai rămâne nimic din numele unui suflet înscris de Dumnezeu pe palmele Lui și-n nedorita ta relaţie...

... şi războiul de ''țesut știri'' merge, merge, lucrează... aducând și adunând în fața Domnului,"dosare'', martori - mincinoși dar, ''inimoși'' în ziua judecății...

*******************

   Știu pe CINEVA... care ''recondiționează'' amintiri... dându-le o altă culoare, alt suflu de viață, le așează pe un fundal luminos și muzică stelară, le împodobeşte cu nori veseli și jucăuși care le stropesc cu aburii râsului lor și ele răspund mai întâi timid, apoi peliculare stele le acoperă fața tristă și... noile imagini își cuibăresc zâmbetul uitării trecutului în sufletul celui atât de ''deplâns... ''... care poate învăța să zâmbească...

Alexandrina Tulics