Destin sau Caracter
Autor: Ivan (Ionuț) Popovici
Album: Nevoia de trezire
Categorie: Diverse

      Am ajuns la concluzia că numele ți-l pun alții, dar caracterul, îl alegi tu. În fiecare zi, avem de făcut alegeri.Dar cea mai importantă alegere,este cea care vizează cerul. Dacă nu ai caracter, cu siguranță vei alege greșit, căci cei care vor sa aibă un destin, un viitor strălucit, iși pierd viața inainte de a decola de pe pistă .

       Primul copil al primilor oameni de pe pâmant le-a produs o mare bucurie, și a primit numele de Cain, care înseamnă posesiune, câștig, ceva care împlinește…“Adame, acest copil ne va schimba viitorul!” a spus Eva. Numai că, ajunge Cain la maturite, și înțelege semnificația numelui, și spune:“Am să fac tot posibilul ca să imi dezamăgesc părinții, să nu fiu ceea ce înseamnă numele meu, am să fac numai ce nu le place”. Imaginează-ți un tânăr care se apucă de culturism, timp de 5 ani de zile ridică greutăți numai la mâna dreaptă. La un moment dat apare după un colț,și cand îl vezi numai jumătate, wow…”așa băiat mușchiulos sa aibă oricine!”. La un moment dat, apare in fața ta, și când te uiți la el, jumătate slab și jumătate mușchi, iți schimbi părerea. ,și spui: “no, așa arătare nu am mai văzut!”. Așa era Cain, nume cu valoare, dar faptele dovedeau contrariul.

       La nașterea lui Abel, nu a mai fost sarbătoare în familie. Abel înseamna abur, fără valoare.A venit și acesta pe lume. Realizează Abel că nu a fost dorit. Putea să trăiască ca un vai și amar, că doar acesta era numele lui, dar el face altceva…”Nu voi trăi precum îmi este numele, o să trăiesc o viață, și un caracter, ca să le arăt că nu contează numele care ți-l pun alții, ci caracterul pe care ți-l alegi tu”. Nu ajunge să ai un nume frumos din Biblie, dacă nu ai caracter. Nu ajunge să cânți in cor, sau fanfară, daca caracterul tău nu are fapte. Nu ajunge să fii un tânăr plin de viață, dacă alegi destinul, și mergi pe urmele fratelui tău, Cain. Ajunge! Nu trebuie să mai faci alegeri greșite, e vremea să alegi caracterul care te face om, să-l alegi pe Dumnezeu, El este caracterul.

       Diferențele dintre jertfe sunt faptele bune și sacrificiul. Dumnezeu spune lui Cain: “Dacă faci fapte bune, bine vei fi primit, dar dacă ai făcut răul, nu iți pot primi jerfta”. Știi ce conta pentru Cain? Cum a ieșit cântarea? Dar predica a iești bine? Dar costumul a stat bine, asortat? Numai ce l-am cumpărat de la Zara. Nu mai conta pentru Cain că, în afara bisericii, făcea ce dorea. Dragul meu cititor, instrumentele sună la fel, dar faptele vorbesc. Sunt ele in acord cu voia lui Dumnezeu? A fi condus de destin inseamnă că doar parerea altora e importanta, doar să arăt bine, asta contează.

       Au mers Cain și Abel la biserică, și au trimis bilet că au .fiecare. câte o cântare. La cântarea lui Abel, toată biserica a plâns. La cântarea lui Cain au zis „ce fain îi stă costumul, dar ce pantofi de la Leonardo! Mă, îi băiat frumos, extraordinar. Ce bine îi stă părul cu gel”. „Pentru mine doar asta contează” zicea Cain. Cain a fost omul are a avut o viață duplicitară. Cu pastorul era: „Pace frate, ce mai faci? că nu te-am văzut de mult timp, ce mă bucur că te văd!” . Și afară, cu colegii, semna condica în club în fiecare seară. Poate să-ți vorbească Dumnezeu în viață, și totuși, să nu ajungi în cer. Cain a avut privilegiul să audă glasul Lui, totuși, nu a avut un final frumos. Și poate să nu îți vorbească Dumnezeu, și să ai un final fericit, ca Abel. Prima dată când Eva a înțeles ce înseamnă să pierzi Edenul, a fost când l-a văzut pe Cain venind de la câmp, singur, cu mâinile pătate de sânge.

        Abel a înteles ceea ce noi nu vrem să înțelegem astăzi. Înaintea lui Dumnezeu au valoare faptele, apoi jertfele. Noi credem că, dacă intonăm un imn cu mâna pe jumătate ridicată, dar imbrăcati ca manechinele, vom ajunge in rai. Are valoare cum te îmbraci, apoi cum cânți sau te botezi. Ne-am învățat să dăm lui Dumnezeu numai secand hand, costumul acela din dulap, de ani de zile, pe care nu îl mai purtăm. Abel a înțeles că, mai întâi faptele contează, apoi jertfele. A ales ce avea mai bun din turma lui, și a adus ca jertfă. S-a uitat Abel peste turma lui de oi, și a spus: “Mielul cel mai frumos am să-l dau Domnului.Bicicleta aceea nouă, am să o dau Domnului. Haina cea nouă”. Dumnezeu nu e un tomberon de gunoi în care să arunci vechituri. O cântare mai veche spune: “Am dat eu oare ce-i mai bun lui Isus?” În fața morții nu te mai gândești „cum a ieșit predica.Dar oare m-am asortat cum trebuie?”…atunci iți pui intrebarea: „Am dat eu oare ce-i mai bun lui Isus?”. David nu a vrut pe gratis ogorul de la Aravna. “Aravna, nu voi da Domnului ceva care să nu mă coste,” a fost răspunsul lui David. Dragul meu cititor, întrebarea mea este: te mai costă ceva pocăința astăzi?. Cu ani în urmâ, undeva în Nigeria, în una din zilele de duminică, au venit teroriști și au înconjurat biserica, au stropit-o cu benzină, și i-au dat foc. Trupurile carbonizate, arse de vii, au fost fotografiate si au circulat pe internet. Dacă ai fi fost în locul acelor creștini, oare în acele momente ai mai fi putut să iei gama la orgă? ai mai fi întrebat cum a iești cântarea? Tot pe Dumnezeu îl trimitem…Doamne du-te la bolnavi, du-te prin oraș și evanghelizează oameni.Îl mai trimitem și în misiune, pe la vecini și pe la săraci. Noi nu avem timp, că nu am terminat mansarda, și nici plimbatul prin oraș.Îi dăm doar second, iar nouă, miezul de la pâine.

       Caracterul te învață ca să dai ce ai mai bun lui Isus, destinul iți arată să păstrezi doar pentru tine. Caracterul te învață cum să te pregătești pentru cer, iar destinul te conduce către iad. Caracterul îți spune: acesta e drumul, iar destinul te obligă să mergi pe acel drum. Câtă diferență, Dumnezeu te învață și îți respectă alegerile, iar satana te obligă.

       Cain, în loc să se pocaiască de faptele sale rele, pentru că asta a fost cauza, jertfa lui nu a fost primită, s-a supărat, și l-a omorât pe Abel. Sentința, blestemat și fugar, toată viața! Nu poți merge spre Canaan, dar cu Egiptul în inimă. Plângeau Israeliții de răsuna pustiul, mulți decibeli, ziceai că e Răpirea. Plângeau, dar nu sub cercetarea Duhului, ci din cauza poftei. Aveau motive să plângă: de recunoștință, de mulțumire că au trecut prin Marea Roșie ca pe autostradă, că nu mai munceau în construcții pentru hrană, aveau mană din cer. Nici de fabrică de textile nu mai era nevoie, pentru că hainele nu se invecheau, acesta e DumnezeuL atotputernic. Am înteles că râsul și distracția, nu se notează în cer, ci doar lacrimile.Dar și noi, plângem pentru o vilă mai mare, o mașină mai nouă, pentru o prietenă…te satură Dalila pe genunchii ei, apoi iți scoate ochii, dar lacrimile acestea nu se notează.

       Spre Canaan dar… nu mai ajung în Canaan. 11 zile e calculat că le-ar fi trebuit Israeliților ca să ajungă în Canaan, Dar au ajuns după 40 de ani, numai doi. Poți să te botezi, dar dacă în inimă încă ai Egiptul, atunci ai făcut doar o baie, tu nu vei mai ajunge în Canaan. Cei care au Egiptul în inimă, nu mai ajung în Canaan. Trăind cu destin, înseamnă numai tu, altcineva nu mai există. Dacă totuși există, trebuie executat, eliminat. Nu există concurență. Ăsta era Cain, doar eu. Asta erau Israeliți.

        Moare un Sfânt, și Dumnezeu nu intervine. Moare Abel, și Dumnezeu nu a intervenit ca să-l scape, pentru că Biblia spune în cartea Evrei: “…ei, de care lumea nu era vrednică…”. Abel, a zis Dumnezeu, “Vino acasă! Lumea nu e vrednică de tine!”. Asta înseamnă să trăiești cu caracter, să-l ai pe Dumnezeu cu tine în fiecare zi, și să poți auzi glasul care spune: “Îmi este dor de tine, cerul are nevoie de tine, hai acasă!”. E greu să crești un copil, și la vârsta de 18 ani sa îti trântească ușa în nas, și să zică: “de astăzi fac ce vreau”…E greu când alții se uită la film, iar tu te pui pe genunchi și strigi cu lacrimi către Dumnezeu…E greu când, în spital, în suferință, Dumnezeu tace. Dar, va veni o vreme când Dumnezeu va vorbi. Apocalipsa 22:12,13, El este prima și ultima literă din alfabet. El este totul. Dragul meu cititor, faptul că citești aceste rânduri, înseamnă că Dumnezeu încă te iubește, și îti mai oferă o șansă. Nu ai ajuns ceea ce vrea Dumnezeu, deși părinții tăi te-au dus la binecuvântare. Dar, azi ești ruinat pentru că ai fost condus de destin, ai mers pe urmele lui Cain, dar Dumnezeu îți oferă șansa să alegi caracaterul, și să fii condus, și învățat de El. Pentru un singur lucru, Cain a fost ruinat,și anume faptele. Pentru un singur lucru, Moise, cel mai puternic om, care stătea de vorbă cu Dumnezeu zi de zi, ca doi prieteni, nu a intrat în Canaan. Pentru un singur lucru, tânărul bogat nu a putut fi mântuit. Pentru un singur lucru, iadul va fi plin de creștini. Tu ai numai un singur lucru, lucru? Care este acela? Doar o plimbare pe acoperiș ca David, și ți-ai pierdut curăția. Doar o privire, și ți-ai pătat cugetul. Vegheați, zice Scriptura, căci cei mai mulți și-au pătat cugetul, și au căzut de la credință. Caracterul îți va arăta întodeauna singurul lucru greșit, dar destinul te va conduce pe drumul pierzării. Dumnezeu să te binecuvânteze!

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/127688/destin-sau-caracter