La nunta Mielului, mireasă,
în alb de ghiocel, parfum de crin...
Doresc să-ȚI fiu iubita cea aleasă,
De-aici din lumea plină de mărăcini.

Să-Ți port amprenta fericirii,
Și-n voalul care ne desparte,
Tu să-Ți întinzi mâna cea scumpă,
Să îmi dai voalul la o parte.

Când ne-om privi în ochi Slăvite,
Din lacrimi-mi vei primi iubirea,
Îmi vei sopti în mângâiere:
Cununa-ți este răsplătirea!

'Ți vei pune mâna peste mine,
Să-mi netezești ... inul subțire.
Iar eu-n suspin de fericire,
Voi fi pe veci ... cu TINE!