Nu te cuprinde teama când vezi atâta ură
Şi-atâta nedreptate cum seacă omenirea?
Nu simţi 'lăuntrul tău cum inima suspină
Şi caută către ceruri speranţa şi iubirea?

Şi nu ţi-e dor de pace, de soare, de frumos,
De vorba ce alină şi-aduce mângâiere?
Nu vrei să ai alături un Prieten credincios
Ce-ţi dă curaj pe cale şi-n încercări putere?

Atunci, iubitul meu, e timpul să te-opreşti
Şi să-ţi înalţi privirea spre Cel de-a pururi viu....
Cât nu te copleşeşte povara-acestei lumi
Întoarce-te căci mâine e poate prea târziu!

Vulcan-14-05-2014
Mary