Mi-ar fi plăcut şi mie să am un drum uşor,
să merg prin câte cântă şi nu prin câte dor,
- dar aş fi fost atuncea un pai uscat şi sec
şi primul prag de flăcări
n-aş mai fi-ajuns să-l trec.

Mi-ar fi plăcut şi mie să strâng, în loc să dau,
să cânt, în loc să sufăr şi-n loc s-alerg, să stau;
- atunci viaţa asta aş fi trăit uşor,
dar cum mi-ar fi fost oare
când aş fi-ajuns să mor?

O, slavă Ţie Doamne, că-n viaţă mi-ai făcut
mai mult de lacrimi parte decât de drum plăcut,
că n-am zburat prin cântec, ci m-am târât prin plâns,
c-aşa m-ai dus prin toate,
la Sânu-Ţi drag mai strâns.