În lagărul prizonierilor de război din Hanoi, cunoscut ca grădină zoologică, mizeria devenea o chestiune standard. Detenția prin izolare, tortura și bătăile erau o rutină. Într-o descriere, un soldat relatează: „Dacă ai fi putut să storci sentimentul din cuvântul disperare, s-ar fi ivit cenușiu, monoton, de culoarea plumbului, întunecos și murdar”.

    Totuși, acel soldat își începea zilele cu capul aplecat, cu inima în rugăciune, privind fix spre firul verde al ierbii. A numit momentul „o transfuzie de sânge pentru suflet”. „Dacă îți deschizi larg ochii privind cu mirare și credință, trupul tău se umple de lumină. Dacă trăiește în lăcomie și neîncredere, trupul tău e o pivniță cu igrasie”. El descrie ochii inimii tale, atitudinea ta, perspectiva ta, viziunea ta asupra vieții tale.

    Ca și soldatul nostru, noi luăm decizii zilnice. Ce va fi? Ne fixăm privirea asupra asprimii cenușii sau căutăm firul de iarbă de altă culoare?

    „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ!” (Coloseni 3:2)

    „Strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură”. (Matei 6:20)