Să lași, măicuță, mîna mea
S-alunece ușor pe chipul tău,
S-alunge-n duioșie ploaia
Ce a lăsat-o-n urmă, norul meu.

Să lași, măicuță, vocea mea
Să-ți cînte-n inima crispată,
Să-ți readucă-n taină fericirea
Ce o visai în vorba-mi gîngurată.

Să lași, măicuță, ochii mei
Să te privească pînă-n veșnicie,
Și-n ochii tăi, să vadă ei
O Dumnezeiască bucurie.

Să-mi lași, măicuță, inima
Să te cuprindă-n dragoste curată,
Și-n Ceruri Sus, Nădejdea mea
Să-ți dea Cununa așteptată.