Când zorii de ziuă uită să vină,
S-aducă în zare mângâieri în lumină,
Iar noaptea insistă ca să rămână,
Simţindu-se puternic... stăpână,

Când verdele-n flori se jeleşte,
După roua ce-o doreşte,
Şi-n lipsă-i arşiţa... dogoreşte,
Trimite Doamne, Te grăbeşte!

Când la amiaz' cerul îşi lasă,
În ciudă şi ură, ceaţa-i groasă,
Când păsările... parcă-s în colivie,
Fără cânt de bucurie...

Când fructele-şi pierd din dulceaţă,
Căci soarele-i ascuns... şi-n locu-i e ceaţă,
Când greierii plâng şi se tem în surdină,
Sunt speriaţi de reaua furtună,


Din ceruri, trimite, Te rugăm, Tată: LUMINĂ !