Vindecarea unui orb - si aplicatii practice
Autor: Nica Ionel
Album: Gânduri pentru sufletul meu
Categorie: Consolidare spirituală

MARCU 8:22-26

VINDECAREA UNUI ORB.

 

 

 

 

 

Vs. 22.- „...AU ADUS LA ISUS UN ORB...

                       - se pare că aici e sugerată ideea de evanghelizare. Toți orbii trebuie aduși la Isus. În lume astăzi sunt peste 2 miliarde de persoane care nu au acces la Evanghelie iar 1 miliard sunt musulmani. Se spune că un predicator și-a început predica cu o întrebare. Acesta a spus: „vreau să vă pun o întrebare la care îngerii din cer și demonii din adânc nu știu să răspundă”. Fiecare persoană din adunare a devenit curioasă. Oare ce întrebare va pune predicatorul? Întrebarea a fost aceasta: „CUM VOM SCĂPA NOI DACĂ STĂM NEPĂSĂTORI FAȚĂ DE O MÂNTUIRE AȘA DE MARE?” La această întrebare nici un înger și nici un demon nu are nici un răspuns. Oare am putea găsi noi unul? Cei care stau nepăsători stau pe factura lor iar factura lor este pierzarea. În 2 Împărați 16 avem relatarea împăratului Ahaz care copiază închinarea lumii și o aduce în poporul lui Dumnezeu. Merge la Damasc, acolo vede un altar al asirienilor și trimite copia în poporul Domnului. Când ajunge acasa altarul era și construit, pentru că în facerea răului oamenii se grăbesc, sau cum spune Cuvântul aleargă, numai în facerea binelui sunt înceți ca melcul. Ahaz a așezat altarul străin lângă altarul de aramă și iată ce cititm în vs.15: „ȘI ÎMPĂRATUL AHAZ A DAT URMĂTOAREA PORUNCĂ PREOTULUI URIE: SĂ ARZI PE ALTARUL CEL MARE ARDEREA DE TOT...ARDERILE DE TOT ALE ÎNTREGULUI POPOR...CÂT DESPRE ALTARUL DE ARAMĂ, NU-MI PASĂ DE EL.” Altarul de aramă era locul unde evreii veneau să practice pocăința. Acolo se aducea jertfa pentru vină, iar acest împărat spune: „nu mă intereseazăde acest altar”. Așa spun mulți și astăzi: „față de altarul pocăinței nu am nici un interes” și cu atât mai mult se cere de la noi să practicăm disciplina și slujirea evanghelizării. Pe omul orb l-au adus la Isus. Cei care nu văd prezența Domnului și nici învățăturile Scripturii în adevărata lor lumină trebuie aduși la Domnul Isus iar această lucrare trebuie s-o facă:

1.      Oamenii   

                - nu vă așteptați ca această lucrare să fie încredințată îngerilor. Planul lui Dumnezeu este ca noi să fim „ÎMPREUNĂ LUCRĂTORI CU DUMNEZEU”. Când Dumnezeu a vrut să-l mântuiască pe sutașul Corneliu, a trimis un înger ca să-i spună unde să găsească un mesager, dar nu îngerul l-a evanghelizat. F.A.10:5-6; remarcați cuvintele acela îți va spune ce trebuie să faci”. Citiți și Efes.4:6 „TOȚI”- aici se referă la totalitatea celor din Biserrica lui Hristos pt că în versetul următor Cuvântul spune: „DAR FIECĂRUIA DINTRE NOI...”. Ești tu unul din lucrătorii pe care-i folosește Dumnezeu? Cineva spunea: Daca mai multi sfinti ar asculta porunca: “Duceti-va!”, atunci mult mai multi pacatosi ar accepta invitatia: “Vino!”

 

2.      Oamenii anonimi

                       - în versetul 22 și în tot paragraful cei care îl aduc pe acest orb la Domnul Isus, rămân niște anonimi. Vă întreb într-un mod sincer cum s-au numit acei 4 inși din Marcu 2 care au au dus un slăbănog la Domnul Isus coborându-l prin acoperiș? Au fost și au rămas niște anonimi. Ca să faci lucrarea Domnului nu trebuie să fi profesor de teologie sau pastor, e suficient dacă ești un anonim. De fapt lui Dumnezeu îi place să fie înconjurat de anonimi. Ex. Isaia 6 – serafimii din viziunea lui Isaia își acopereau fața. Oare de ce? Pentru ca Isaia să nu-i vadă pe ei ci pe Domnul; ei trebuiau să rămână niște anonimi.

       Când vorbește despre milostenie, Domnul Isus spune: „NU SUNA CU TRÂMBIȚA” și „SĂ NU ȘTIE STÂNGA CE FACE DREAPTA”  sau să vă explic cu alte cuvinte: „Rămâneți anonimi!” Apost. Pavel vorbește despre slujire și spune astfel: 1 Cor.3:6-7. Cei care slujesc trebuie să rămână niște anonimi.

       Lucrarea se face de către anonimi iar când faceți această lucrare nu încercați să deveniți cunoscuți ci rămâneți în starea în care v-a așezat Dumnezeu. Amvonul sau microfonul Bisericii nu sunt și nici nu trebuie să devină rampa de lansare pentru talentele noastre omenești. Dacă Dumnezeu te ridică spre a fi cunoscut asta este altceva, dar noi îmbrățișăm ideea anonimatului.

3.      Oamenii rugativi vs.22

                          - pentru a face lucrarea lui Dumnezeu întotdeauna e nevoie de rugăciune. Martin Luther spunea: „Am asa multe de facut, ca astazi trebuie neaparat sa incep cu trei ceasuri de rugaciune.

Fără rugăciune:

·         Nu avem o relație puternică cu Domnul.

Petre Țuțea spunea: Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intra la Dumnezeu e rugaciunea.

·         Nu dispunem de călăuzire.

·         Suntem vulnerabili în fața ispitei.  Domnul Isus spune: „VEGHEAȚI ȘI RUGAȚI-VĂ CA SĂ NU CĂDEȚI ÎN ISPITĂ”.

Să facem lucrarea Domnului și să ne gândim că pentru pescarii de oameni nu există sezon închis. Cineva spunea: Dumnezeu spune acum si aici Bisericii: “Du-te” si lumii “Veniti”,
dar la judecata va inversa ordinea si va spune Bisericii: “Veniti!
iar celor din lume: “Plecati de la Mine, blestematilor …” Așadar până nu vine judecata să fim evengheliști buni și să ne alipim de versetul pe care îl primește în Scriptură Arhip, Col. 4:17.

 

Vs. 23. „ISUS A LUAT PE ORB DE MÂNĂ ȘI L-A SCOS AFARĂ DIN SAT APOI I-A PUS SCUIPAT PE OCHI, ȘI-A PUS MÂINILE PESTE EL ȘI L-A ÎNTREBAT: VEZI CEVA?”

                        - Aici avem descrierea mântuirii și înțelegem că întâi de toate în mântuire se intră prin inițiativa lui Dumnezeu. Mântuirea începe cu Isus care ne prinde de mână și nicidecum invers. Marcu 10:24-27- un om nu se poate mântui singur decât dacă Dumnezeu ia această inițiativă. Când Mântuitorul a murit pe crucea de durere, perdeaua dinlăuntrul templului s-a rupt în două de sus în jos și nu invers pt că inițiativa îm mântuire vine de la Domnul. Ex. Ps. 49:7-8; 2 Cor.6:2

                        CE ÎNSEAMNĂ MÂNTUIRE:

  1. Înseamnă să mergi mână în mână cu Domnul Isus = relație apropiată cu Domnul vs.23
  2. Te lași condus de Domnul Isus, „ISUS A LUAT PE ORB DE MÂNĂ” vs.23.

Cântarea noastră spune:

El m-a condus, ce glorie!
Cuvinte de mângâiere,
Oriunde-aş fi, orice-aş face,
Mâna Domnului mă duce.

Cor:
El mă duce, mă conduce,
Cu braţele-I puternice;
Îl urmez plin de credinţă,
Căci mâna Lui mă conduce.

Doamne-Ţi dau mâna mea-n a Ta;
Nicicând nu mă voi întrista,
Îţi mulţumesc pentru toate,
Căci mâna Ta mă conduce.

 

  1. Ieși afară din sistemele lumești și omenești

„L-a scos afară” – dacă ești într-un sistem lumesc în privința locului de muncă, trebuie să ieși afară. De exemplu nu e compatibilă condiția creștină cu meseria de barman într-un bar ca să nu mai spun discotecă. Cum îți închipui un creștin care e repezentantul lui Hristos pe pământ, care e Apa Vieții, că pune oamenilor în pahare licoarea morții?! Aș spune despre el că n-a înțeles creștinismul. Pentru că tot Scriptura spune: „CE LEGĂTURĂ ESTE ÎNTRE ÎNTUNERIC ȘI LUMINĂ?

       Sisteme lumești pot fi și sisteme de gândire cu privire la apariția omului, sfârșitul lumii și altele asemănătoare. Noi credem ceea ce spune Scriptura iar tot ceea ce poartă amprentă umană tr. lepădat în favoarea voii lui Dumnezeu. „CĂCI TOATĂ SCRIPTURA ESTE INSUFLATĂ DE DUMNEZEU ȘI DE FOLOS CA SĂ ÎNVEȚE” – iar noi ne lăsăm învățați de Cuvânt și nu de sisteme de gândire lumească.

Un alt sistem lumesc este bârfa și clevetirea. Il. Fratele Simionuc un om spiritual de calibru a auzit în timp ce mergea cu mașina pe doi frați clevetind la care le-a spus tranșant: „Iar ați început să vorbiți din evanghelia fără capitole?” Să ne ferim de astfel de evanghelii și să rămânem curați. Se spune că responsabilitatea reporterilor se împarte în două aspecte: Primul, să adune toate știrile și bune și rele; și Al doilea – să separe știrile bune de cele rele și să le prezinte doar pe cele rele. Lumea dă vești rele, noi să ieșim din acest sistem și să fim recipientele veștilor bune. Dacă ne numim evenghelici să nu uităm că evanghelie îns. veste bună așadar evanghelic se traduce creștin veste bună, și dacă ești dirijor, ești dirijor veste bună, sau profesor veste bună, sau inginer veste bună sau student veste bună. Ești așa?

  1. Experiențe cu Domnul Isus vs.23.
  2. Evaluările Domnului vs.23.

Se face o lucrare și vine evaluarea: „VEZI CEVA?” După orice experiență cu Domnul și după orice lucrare să recurgem la evaluare iar evaularea se face prin întrebări personale: „Cum m-am schimbat?”, „Ce s-a întâmplat cu mine în urma acestor lucruri?”, „Cum mă ajută aceasta?”, „Ce vrea Domnul să-mi spună?”, „Unde greșesc?” Dumnezeu a creat cerul și pământul și tot ce cuprind acestea, Gen1:1 – la geneza oricărui lucru se află Dumnezeu. Atunci când creația a fost împlinită, Cuvântul spune astfel: Gen.1:31...- cu alte cuvinte la sfârșitul oricărei lucrări se cuvine să reflectăm și să evaluăm fiecare aspect și detaliu.

      Una din carențele creștinismului de astăzi este tocmai lipsa autoevaluării și reflecției duhovnicești. Suntem presați de timp și fugăriți de atâtea probleme încât cugetarea în liniște și autoevaluarea au devenit aproape inexistente.

               Să ne axăm acum pe întrebarea Domnului Isus: „VEZI CEVA?”

Să fim sinceri și să răspundem:

·         Vezi ceva călăuzitor și personal când citești un text din Scriptură?

·         Vezi ceva încurajator în orele de rugăciune bisericești?

·         Vezi ceva personal , din partea lui Dumnezeu în predicile ascultate?

Aceste întrebări nu sunt un interogatoriu polițist convertit la creștinism ci o evaluare sinceră. Dumneata vezi ceva??

Vs. 24 „EL S-A UITAT ȘI A ZIS: VĂD...” – mi-aș dori ca acesta să fie și răspunsul nostru. Obs însă că acest om vedea, dar vedea neclar prin urmare Mântuitorul Și-a pus din nou mâinile peste el iar acesta a plecat văzând „DESLUȘIT”, vs.25-26.

          De aici înțelegem că Dumnezeu e Dumnezeul vindecării depline și e Dumnezeul lucrurilor deslușite și clare. Habacuc 2:2....- Dacă vreți să semănați cu Domnul în vorbire nu uitați că Dumnezeu vb clar, limpede și deslușit și nicidecum cu dedesupturi și vicleșug. Când evanghelistul Ioan își scrie epistolele, cei care le-au studiat au conchis că Ioan folosește un limbaj fermecător dar simplu la fel ca al unui copil de 5 ani. Dumnezeu e un Dumnezeu al lucrurilor deslușite și Doamne ajută-ne așa să fim și noi.

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/studii/122847/vindecarea-unui-orb-si-aplicatii-practice