Am un vis… că într-o zi adunările vor fi pline şi joia şi marţea, nu doar duminica seara.

Am un vis… că cerşetorii nu vor mai cere bani prin intersecţii ci milă de la Tata în adunare.

Am un vis… că tinerii de la balcon nu vor mai avea semnal cu Orange ci cu cerul…

Am un vis… că vom spune ca Petru: “Argint şi aur n-am, dar ce am îţi dau” şi nu “Argint şi aur am, altceva nu…”

Am un vis… că fetele noastre îşi vor petrece timpul liber ajutând vaduvele bisericii iar tinerii vor face sală crăpând lemnele unei surori în varstă.

Am un vis… că va fi mai mare înghesuiala la adunare la 9 fara 5 decât la ieşire, la 12:5.

Am un vis… că predicatorii nu se vor mai înghesui la amvoanele oraşelor mari din ţară ci în adunările mici din Oltenia.

Am un vis… că-L vom iubi pe Isus mai mult şi nu “buzunarul” Lui.

Am un vis… că versul “şi-o piatră căpătâi de aş avea, tot fericit aş fi” va fi realitate într-o zi şi nu coşmar. Acum avem perne în loc de pietre şi totuşi nu suntem fericiţi.

Am un vis… că vom sta mai mult pe genunchi în adunări şi mai puţin pe bancă sau în picioare.

Am un vis... că nu se va mai cânta “laudă şi închinare” ci “închinare şi… laudă”

Am un vis… că teama de Dumnezeu va aprinde în noi o umblare sinceră cu Creatorul nostru.

Am un vis… că pentru a intra in cercul de prieteni al tinerilor din adunare va trebui să fii un om al rugăciunii şi nu un fan al sportului sau al filmelor.

Am un vis… că un băiat pentru a cuceri o fată nu va trebui să-i arate iPhone-ul nou ci Biblia uzată (a lui, nu a bunicului său) şi atunci… să vezi “casă pe piatră”.

Am un vis…

...şi mă rog ca el să devină realitate.

Sursa: CrestinTotal