Și anii trec în zbor
Se duc și nu se m-ai întorc.
Și viața trece ca un gând
Se mută-nemurire.

De când te naști
Și până mori,
De viața-i trecătoare
Te-ntreabă: ce ești pe pământ?

Străin, pribeag și călător,
Călătorind spre veșnicie, ?
S-au inima-i de pe pământ
Să strângă aur și-avuție.

O, toate trec, sunt perietoare,
Nici aur și nici bogății
Nu trec dincolo-n veșnici
Căci toate sunt gunoaie.

Căci tot ce este pe pământ,
Și ori ce știință întru-n cuvânt,
Și universul murmurând,
Se va sfârși cu toate.

Caci pentru cei străini, pribegi,
Comoara cea m-ai vie,
Este un suflet care vine la Hristos,
Ca să primească mântuire.