Curățește-mi Doamne, poezia!

Curăţeşte-mi Doamne, poezia,
De defectele prezente,
Nu de virguli, puncte multe,
Ci de slovele inerte.

De păienjeniş stufos,
Ce se vrea un ''vers frumos''
Şi de strofe multe, multe,
Ce atrag să ''fie-n frunte''.

Şi de sărăcia-n vers,
Chiar de scriu ''pe-un drum ales''
Şi de ''ochiul de mândrie''
Ce se-ascunde-n ''Slavă Ţie! ''

Dă-mi conştiinţa nepătată,
Să am litera curată,
Chiar de-i simplu şi modest,
Dar din Cer să nu fiu şters.

Dă-mi Iubirea să-l cuprindă,
Cititorul să-mi aline:
Plânge şi se recunoaşte,
Scapă astfel, de păcate.

Dă-mi-l Doamne, felinar,
Să nu scriu doar în zadar,
Să nu cred căci ''sunt poet''
Şi nici ''star'', şi nici ''profet''.

Dă-mi Tu, ungerea divină,
Lacrima să îmi aline,
Dă-mi şi Zorii Primăverii,
Al Dulceţii şi Iertării.



Poate... câţiva ne vom regăsi în aceste versuri...