Înţelesul ei: LEPĂDAREA DE SINE
Din câte ştiu eu, subiectul pe care dorim să-l tratăm nu a fost încă abordat de mulţi oameni. Acest subiect priveşte mântuirea sufletului. Oricând atingem problema mântuirii, este foarte imprtant pentru noi să recunoaştem un lucru, şi anume deosebirea imensă dintre duh şi suflet. Conform 1 Tesaloniceni 5.32, Scriptura îl descrie pe om ca posedând trei elemente importante: "duhul, sufletul şi trupul vostru". Pe scurt, duhul este acea facultate prin care omul este capabil să aibă părtăşie cu Dumnezeu, şi pe care nici un animal nu îl posedă. Din această cauză animalele, nu se pot închina lui Dumnezeu. Sufletul, pe de altă parte, este organul comun pentru gândire, voinţă şi sentiment - ceva în acest gen posedă şi animalele, pentru că sufletul vorbeşte de viaţa animalului (animată). Şi, în fine, trupul este acea parte a omului care comunică cu lumea materială. Întrucât noi, ca fiinţe umane, suntem alcătuiţi din duh, suflet şi trup, şi mântuirea noastră trebuie să atingă aceste părţi.
"... ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus" (1 Corinteni 5.5). Acest verset vorbeşte despre mântuirea duhului. "... adică răscumpărarea trupului nostru" (Romani 8.23). Aceasta ne spune despre mântuirea trupului. Dar ceea ce am vrea să studiem acum, este legătura cu mântuirea sufletului. Şi pentru aceasta, să studiem cu luare aminte fiecare loc din Noul Testament unde apare mântuirea sufletului, pentru ca să putem înţelege ce înseamnă cu adevărat acest lucru.
"Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze."
"Atunci Isus a zis ucenicilor Săi" - această propoziţie ne arată că aici Domnul Isus se adresează unor oameni mântuiţi. Deci să reţinem că aceste cuvinte se adresează unor sfinţi mântuiţi şi nu unor păcătoşi nemântuiţi.
"Dacă voieşte cineva să vină după Mine" - chemarea de a-L urma pe Domnul se adresează celor mântuiţi. Acest cineva este un ucenic mântuit, care doreşte în mod deosebit să-L urmeze pe Domnul. "Să Mă urmeze" ne dă cheia condiţiilor care sunt expuse în continuare.
"Să se lepede de sine" - lepădarea de sine înseamnă a nu ţine seama de eul tău sau a renunţa la privilegiile tale. LEPĂDAREA DE SINE IMPLICĂ ÎNLĂTURAREA EULUI ÎN CĂUTAREA VOII LUI DUMNEZEU, ASTFEL ÎNCÂT, ÎN TOATE LUCRURILE, CEL CREDINCIOS SĂ NU-ŞI URMEZE PROPRIA VOINŢĂ ŞI NICI SĂ NU FIE EGOCENTRIC. Numai astfel de oameni pot sa urmeze pe Domnul. Acest lucru este evident, bineînţeles, căci cum ar putea cineva să urmeze pe Domnul dacă el urmăreşte propriile lui interese?
"Să-şi ia crucea şi să Mă urmeze" - aceasta este chiar mai mult decât lepădarea de sine. Lepădarea de sine înseamnă doar a nu ţine seama de eu, în timp ce purtarea crucii înseamnă a asculta de Dumnezeu. A lua crucea însemnă a accepta tot ce Dumnezeu a hotărât pentru tine şi a fi gata să suferi, după voia lui Dumnezeu. Lepădându-ne de noi înşine şi luând crucea, noi putem într-adevăr să urmăm pe Domnul.