Opreşte-te!

Când plânge Domnul
în lacrimile celor trişti
şi mame mânile îşi frîng
în mijlociri în rugi,

Opreşte-te!

Când bătrâneţea îi coboară
pe cei ce-erau odinioară
verzi şi falnici închegaţi,
acuma plânşi, neajutoraţi,

Opreşte-te!

Întinde-ţi mâna şi ridică-i,
ajută-i, caci ţi-s fraţi!
Întinde-ţi mâna, fă-o pâine -
Ea e puterea cea de mâine
pentru cei înfometaţi.

Opreşte-te!

Când rugi se-nalţă pentru ţară,
uneşte-te cu cei ce cer
şi pâine, dar şi pocăinţă.
O pregătire pentru cer.

Opreşte-te !

Când nori în juru-ţi se abat,
nu-nchide uşa, las-o largă...
Pentru acei ce-n greu străbat
şi fă-ţi din rugă... dar, degrabă.


Când curcubeie se înalţă
pe cer, ca semn de Legământ:
Opreşte-te!
Şi strigă: "Tată,
Îţi mulţumesc de Fiul Sfânt!"