Alb curat de cer


Alb pufos de păpădie,
Sus spre ceruri mă îmbie,
Mă poartă departe-n zbor,
Sunt ferice... sunt ușor...

Alb curat de crin ce râde,
Mă atrage, mă cuprinde...
Mă trimite la Isus,
Creator sublim nespus!

Alb lucios ca de narcisă,
Stea-ntre flori, mică, precisă.
Cu candoare, gingășie,
Ne zâmbește, mie, ție...

Alb dantelă, fulg de nea,
Mă încîntă-n iarna mea.
Chiar bătrân spre cer visez,
Sper, m-avânt și chiar cutez:

Albă haină, in curat,
Dar veșnic de împărat,
Vreau cu voi a-l îmbrăca,
Slavă Lui, aleluia!