Se duce viaţa mea că sunt ţărână
şi-nspre pământ m-atrage neputinţa.
În lutul găunos e numai vină
că limitată îmi este fiinţa.

Şi zboară filele vieţii mele
urmând în dans al veşniciei drum
până dincolo de bolta de stele
spre a se aşeza în alt album.

E cartea mea şi-i drept că-i mâzgălită
de-atâtea fapte ale firii pământeşti
dar pentru Tine e imaculată
căci prin jetfirea Ta o curăţeşti.

Pui sânge sfânt pe filele vieţii
să curgă şi să spele de păcat
al meu trecut ascuns în vraja ceţii
iar eu devin prin harul Tău curat.

Cum pot să strig? Cum pot să spun la oameni
că am primit o nouă viaţă-n dar?
O pun în slujbă, Doamne, pentru semeni
şi-am să-i îndemn să intre-n al Tău har.

Galati, Cristina Magdalena Francu