Floare așteptată în tainicul suspin,
Ghiocel firav, firicel nou, de viață,
În potirul tău, porți un mesaj divin,
De înnoire, înmugurire, speranță.

De plânsul zăpezii, sfioasă, te scuturi
Și tolba ți-e plină, îndesată cu vești,
Tu nu vei cunoaște zborul de fluturi,
Doar zborul de vise curate, cerești.

Ești floarea albă, gingașă, suavă,
Aducând speranța de viață în crâng,
La clinchetul tău lin, mirifică divă,
Inimi împietrite, de gheață, se frâng.

Te-ncingi peste vale, senin curcubeu,
Cu șapte culori în spectru adunate,
Să le împarți împrejur, ca un Empireu,
Anunțând voios, învierea din moarte.

Din bulbul neamului de crin regesc,
Duci neîntreruptă, o linie dreaptă,
În adieri ușoare, petalele-ți vestesc
Primăvara Vieții, care ne așteaptă.

Eu te culeg din zori până în seară,
Curat și gingaș, ghiocel alb, frumos,
Te dărui, Speranță, dor de Primăvară,
Dorință de Viață, biruință în Cristos.

Haide să aducem vestea împreună,
Iubirea mea și al tău alb,curat veșmânt,
Spre slava Lui Isus, cu drag să spună
Despre Primăvara ce nu-i de pe pământ.

Suntem doi harnici mesageri și tu și eu,
O mare mântuire, tuturor să vestim,
Vine Isus, Mesia, Fiul Lui Dumnezeu,
E-aproape Primăvara, Noul Ierusalim.

Soră, frate, prieten, primești un ghiocel?
Cu Dragoste sfântă, din toată inima,
Să înflorești smerit, în primăveri, ca el,
Ca albul lui, curată să fie haina ta.

Amin!