1. In departare, prin arsita cumplita, se zareste multa gloata...
Alaturea de ea, merge un condamnat,
Fara a rosti o vorba, Isi duce crucea-n spate,
Iar de-L privesti o clipa, duhul, ti-e tulburat... !

2. E plin de rani, pe chipu-I Sfant si Dulce...
Dar ochii, ochii, sunt asa de vii!
Parca soptesc indemnuri de iubire si iertare,
Desi de-ntreaga gloata, este batjocorit...

3. S-a prabusit intr-o clipita la pamant...
Ce cruce grea i-au dat sa poarte,
Era asa batjocorit si greu ranit,
Ce rani adanci purta Domnul pe spate...

4. Era cazut cu fata la pamant...
Nu mai avea puteri, de jos sa se ridice,
Dar un soldat, l-a biciuit, spunand:
''Ridicate, acum iti spun, inainte! ''

5. S-a ridicat, dar a cazut din nou sub arsita cumplita...
Nu mai putea, drumul e-asa de lung, de crunt
Chiar sangele din rani, ii clocotea, curgand incet pe cruce,
Iar sufletu-I si inima, plangeau mereu, arzand... !

6. Atunci a fost ales un om din marea gloata,
Un om sa poarte crucea, alaturi de Isus,
O Simone, ce dulci, ce scumpe soapte,
Din ochii lui Hristos, tu ai cules atunci... !

7. Si au ajuns pe culmea, numita Capatana...
Ce drum amar si greu, a strabatut Isus,
A indurat batjocori, chiar biciul si hulirea,
Pentru a ierta pe-aceia, care L-au osandit!

8. Si-au dezbracat pe Domnul, de haina lui Cereasca...
Si-am tras la sorti cu totii pentru ea...
Stateam la poala crucii, condamnand Puritatea,
Huleam, scuipam si blestemam Iubirea!

9. Si-am asezat cu totii, un Fiu de Dumnezeu pe cruce...
Si-am pironit acele maini ce-au vindecat,
Strapuns-am eu si tu, picioarele preasfinte,
Ce-au mers sa duca vestea buna si mantuirea-n dar... !

10. Si ridicat-am crucea sus pe culme...
El Sfant, e pus acum intre talhari.
Rugandu-se la Tatal, striga pentru multime:
''O, Tata, iarta-i! Caci ei, nu stiu ce fac! ''

11. In agonia mortii, stia ca se sfarsise...
Dar El, indurerat, pe altii mangaia:
O draga mama, te rog, nu ma mai plange,
Ma duc acasa la Tatal! Ma duc in Tara mea... !

12. In clipele din urma, Isus striga spre Tatal:
Primeste-mi Duhul, Doamne, Tie ma-ncredintez...
Si a murit Mesia, Iehova, Salvatorul,
Ca sa impace lumea, cu Dumnezeu din cer!

13. In clipa mortii Sale, natura se-ntristase,
Si in acea clipita, cerul s-a intunecat...
Si printr-un fulger sfant, ce vestea Biruinta,
Perdeaua cea din Templu, pe loc s-a despicat!

14. Multimea e ingrozita, furtuna, e grozava...
Si un cutremur mare, pamantu' a-nfasurat,
Cu totii fug, dispera si nu inteleg misterul,
Ei nu inteleg ca Domnul a fost crucificat!

15. In clipele de spaima, un soldat din escorta,
In coasta lui Isus, infipse sulita,
Atunci cazuse la pamant si incepu sa strige:
''Cu-adevarat, e Fiu de Dumnezeu Acesta! ''

16. O prieten drag, si noi am fost acolo,
Si noi am condamnat un Fiu de Dumnzeu...
Si tu ai dat cu biciul, si eu am spus: La moarte!
Noi doi L-am răstignit pe Fiul Cel Ceresc.

17. E zi de Paste iarasi, Domnul din nou vorbeste,
Esti gata tu, pe El a asculta?
Sau te intorci in timp, lovind din nou cu biciul...
Il vei ucide iarasi pe Hristos, pe Mesia?

18. O, nu nesocotii iubirea,
Ce S-a jertfit sus pe Calvar,
Să nu nesocotești sfânt Harul,
ce-L primești zi de zi in dar

19. Multumeste-I in toata vremea,
Caci vina ta El a purtat,
O, nu nesocoti jertfirea,
Ce viață Veșnică ți-a dat!